Keynesianismul și concepția monedei - instrument activ de dezvoltare a economiei

Moneda este un produs al economiei ; corelarea permanenta dintre moneda si economie este singura cale pentru a obtine succese atat in domeniul cercetarii stiintifice , cat si in activitatea monetara practica. Masurile de perfectionare in acest domeniu trebuie sa vizeze concomitent imbunatatirea activitatii economice si calitatea mecanismului monetar intern si international.

John Maynard Keynes ( 1884-1946) , incepand cu anul 1923 si continuand apoi in operele sale « Tratat de moneda » (1930) si « Teoria folosirii mainii de lucru, a dobanzii si a banilor » (1936) considera ca moneda nu ar fi un element neutru. El afirma chiar, cu sustinere, ca aceasta constituie un element activ , iar interventia sa in viata economica modifica conditiile de echilibru prin intermediul ratei dobanzii. Cererea de moneda, in conceptia keynesiana ia in calcul doua functii ale monedei : « mijloc de plata » si « rezerva de valoare », fundamentand doua motive de detinere a monedei : motivul tranzactiei si motivul speculatiei .

1. Motivul tranzactiei- este motivul prin care se sustine ca exista rezerve de moneda pentru tranzactii (legatura cu sistemul financiar-bancar, cheltuielile curente, frecventa incasarilor si efectuarii platilor) si rezerve de moneda pentru precautie (tranzactii suplimentare, cheltuieli neprevazute, etc.). Cererea pentru tranzactii isi are originea in neosincronizarea fluxurilor veniturilor si cheltuielilor agentilor economici.

2. Motivul speculatiei- sustine, la randul sau, idea conform careia agentii economici pastreaza rezerve de moneda in scop speculativ pentru a putea fi in masura in orice moment sa cumpere valori mobiliare (actiuni si obligatiuni) in functie de evolutia ratei dobanzii. Speculatia este, deci, un arbitraj permanent intre detinerea de moneda, pe de o parte, si achizitionarea de valori mobiliare, pe de alta parte.

In felul acesta a aparut expresia « rezerva speculativa de moneda » care exprima totodata si ideea prezentei pentru lichiditate ; in aceasta conceptie moneda nu poate fi considerata neutra, cunoscand ca exista o interactiune intre cererea de moneda si activitatea economica. De aici, ideea de baza ca fluxurile economice trebuie urmarite in dubla expresie : naturala si monetara.

Keynes recomanda cresterea masei monetare in circulatie pentru stimularea investitiilor si a consumului. Preferinta pentru lichiditate , dupa Keynes, este inteleasa ca o tendinta functionala care stabileste cantitatea de bani pe care o va pastra populatia la o rata data a dobanzii.

Rezulta ca preferinta pentru bani lichizi depinde de urmatoarele conditii :

- Incertitudinea pentru viitor a ratei dobanzii (mobilul tranzactiilor) ;

- Incertitudinea realizarii eficientei marginale a investitiilor (mobilul precautiei) ;

- Incertitudinea pentru afaceri speculative (mobilul speculatiei) .

Influenta monedei asupra cresterii venitului national nu se exercita direct, ci prin intermediul ratei dobanzii.

O dobanda redusa va incuraja agentii economici sa se imprumute, ceea ce va stimula investitiile. Cu cat decalajul intre rata dobanzii la titlurile de valori mobiliare creste fata de rata dobanzii pentru moneda reala, cu atat agentii economici vor pastra mai putin moneda.