Cap. 1 Metoda patrimonială simplă 3 1.1. Necesitatea evaluării și tipologia metodelor de evaluare în cazul imobilizărilor corporale (pentru clădiri) 3 Cap. 2 Metode întâlnite în evaluarea clădirilor 12 2.1. Metoda costurilor 12 2.2. Metoda comparației directe 14 2.3. Metode bazate pe randament 15 Cap. 3 Evaluarea clădirilor. Studiu de caz la compania S.C. Oltchim S.A. 19 3.1. Premisele și metodele de evaluare folosite în lucrare 20 3.2. Descrierea construcțiilor 22 3.2.1. Abordarea prin cost 23 3.2.2. Abordarea pe bază de venit 25 3.2.3. Abordarea prin comparații directe 26 3.3. Alegerea valorii finale 26 Concluzii 28 Bibliografie 29
Cap. 1 Metoda patrimonială simplă (evaluarea clădirilor/construcțiilor) 1.1. Necesitatea evaluării și tipologia metodelor de evaluare în cazul imobilizărilor corporale (pentru clădiri) Evaluarea întreprinderii este de mare interes pentru activitatea economică, precum și pentru funcționarea piețelor financiare. Numeroase operațiuni au la origine evaluarea și este imposibil realizarea acestora fără evaluare. În același timp, conceptul de evaluare poate fi interpretat ca un instrument de gestiune pentru orice conducător de întreprindere, întrucât acesta trebuie sa identifice în cadrul societății sursele potențiale de valoare și să le exploateze în scopul creșterii valorii acțiunilor și, în consecință, a bogăției acționarilor. În acest sens, compararea valorii de piață, rezultată din cursul bursier, cu valoarea fundamentală a întreprinderii permite constatarea unei eventuale subevaluări a societății în piață, ceea ce se paote datora unei absențe de vizibilitate a rezultatelor sau a strategiei societății, iar aceasta poate determina conducerea să ia măsuri. Conducerea societății trebuie să se asigure că imaginea întreprinderii este una bună, dată fiind importanța percepției investitorilor din piață în ceea ce privește finanțarea pentru activitățile de dezvoltare ale societății. Evaluarea constituie un element important al gestiunii și strategiei întreprinderii, atât pentru conducătorii acesteia, cât și pentru toți cei care au raporturi cu întreprinderea. Evaluarea a reprezentat un interes major și în țara noastră, acest lucru fiind demonstrat de numeroasele lucrări publicate într-o perioadă scurtă, începând cu „Ghid pentru diagnostic și evaluarea întreprinderilor” publicată în anul 1994 egida CECCAR. Evaluarea are la bază principii logice, însă trebuie să rămână foarte aproape de realitatea economică, iar aceasta nu se reduce la un simplu calcul matematic. Fiecare întreprindere reprezintă un caz particular în mediul economic și social dat, ceea ce face analiza, prelucrarea și, în final, prezentarea cifrelor sau informațiilor introduse într-un model matematic propus pentru evaluare să fie mult mai importante decât modelul matematic însuși. Evaluarea întreprinderii, în ansamblul ei, reprezintă un proces mai complex decât evaluarea posturilor activelor, luate separat. O astfel de evaluare folosește posturile bilanțiere, însă nu se limitează la măsurarea lor. Situația poziției financiare a întreprinderii reprezintă un prim inventar al activelor și pasivelor, care sunt corectate apoi prin evaluări extracontabile, recurgând la un model sau altul, de la o metodă la alta, sau de la o metodologie la alta de calcul economic și/ sau financiar. Componentele patrimoniale ale unei întreprinderi au fost evaluate multe decenii be baza costurilor istorice. Către sfârșitul anului 2000 au apărut termenii de “contabilitate în valoare de piață” sau “contabilitate în valoare justă” . Dacă evaluările în costuri istorice și cele bazate pe valorile juste constituie clasicul și modernul în materie de măsurare, teoria și practicile contabile fac apel și la un model diferit de primele două, însă foarte present în sistemele contemporane : contabilitatea actuarial, bazată pe valori actualizate sau pe valori de utilitate. Ocaziile în care este întâlnită evaluarea de întreprindere și de titluri pe care o entitate le emite sunt foarte diverse, precum : achiziția, introducerea în bursă, lichidarea, privatizarea, transmisia și altele. Procesul de evaluare este realizat de către diverse persoane : experți contabili și experți evaluatori, analiști financiari, creditori bancari, inspectori de impozite, investitori financiari etc. În cadrul evaluării, persoanele care exercită autoritatea cu privire la acest proces complex, au în vedere o serie de elemente, precum activele reale, activele imateriale (brevete), know-how, aotitudinile de rambursare a datoriilor( solvabilitatea finală), solvabilitatea imediată,capacitatea de a distribui dividende și cea de a realiza plusuri de valoare, existența de sinergii cu o altă întreprindere și posibilitatea de a realiza economiide scară sau de a atinge mărimea critică, controlul unei aprovizionări, controlul unei vânzări etc. Metodele teoretice de evaluare a întreprinderii sunt numeroase, însă literatura de specialitate le împarte în două mari grupe: metode care au ca punct de plecare valoarea patrimonială și cele care au ca punct de plecare valoarea bazată pe rentabilitate. În funcție de modul de abordare metodologică, cu privire la evaluarea întreprinderii, în teoria și practica economică s-au conturat mai multe metode și procese de evaluare a unui bun, activ sau a unei afaceri. Standardele de evaluare menționează: - abordare pe bază de active; - abordare pe bază de venit; - abordare prin comparație. Fiecare mod de abordare are în vedere diferite metode, care pot fi utilizate în funcție de tipul de întreprindere, cantitatea și calitatea informațiilor disponibile, scopul evaluării. Pentru evaluarea întreprinderii în ansamblul ei, evaluatorul trebuie să folosească cel puțin două abordări, acest lucru fiind necesar pentru a verifica dacă s-a ajuns la o valoare credibilă.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
