Modalități de constituire a resurselor financiare ale Fondului Monetar Internațional

Introducere

Fondul Monetar Internațional (FMI) este o organizație internațională care promovează creșterea economică globală și stabilitatea financiară, încurajează comerțul internațional și reduce sărăcia.

Această lucrare a fost realizată cu scopul de a indentifica și de a prezenta modalitățile principale prin care Fondul Monetar Internațional își poate constitui resursele ce îi sunt necesare îndeplinirii scopului pentru care a fost creată.

În primul capitol, am realizat o scurtă prezentare a aspectelor generale privind Fondul Monetar Internațional, evidențiind pricipalele obiective și funcții pe care această organzație le îndeplinește.

Capitolul al doilea, urmărește o prezentare a modalităților prin care Fondul Monetar Internațional își procură resursele de care are nevoie pentru îndeplinirea tuturor obiectivelor și funcțiilor asumate. Astfel, principala modalitate analizată prin care FMI își atrage resursele este reprezentată de cota de participare a statelor membre, urmată mai apoi de împrumuturi prin care FMI poate atrage resurse suplimentare. Aceste împrumuturi sunt realizate prin aranjeamente precum „Acordul General de Împrumut”(GAB), care a expirat însă în anul 2018, „Noile Acorduri de împrumut”(NAB) și „Acorduri Bilaterale”(BBA).

În încheierea acestei lucrări se regăsesc concluzii referitoare la modalitățile prin care FMI își constuituie resursele.

1. Aspecte generale privind Fondul Monetar Internațional

Fondul Monetar Internațional (FMI) este o organizație cu sediul la Washington, alcătuită din 190 de țări membre, fiecare dintre acestea având reprezentare în comitetul executiv al FMI proporțional cu importanța sa financiară, ce lucrează pentru a încuraja cooperarea monetară globală, pentru a asigura stabilitatea financiară, pentru a facilita comerțul internațional, pentru a promova ocuparea forței de muncă ridicate, creșterea economică durabilă și pentru a reduce sărăcia în întreaga lume.

FMI a fost creat inițial în 1945 ca parte a Acordului Bretton Woods, încercând să încurajeze cooperarea financiară internațională prin introducerea unui sistem de valute convertibile la cursuri de schimb fixe. Însă, o dată cu prăbușirea sistemului Bretton Woods în anii 1970, FMI a promovat sistemul cursurilor de schimb variabile, ceea ce înseamnă că forțele pieței determină valoarea monedelor una față de cealaltă, acest sistem continduând să fie în vigoare și astăzi.

Scopul principal al FMI este de a asigura stabilitatea sistemului monetar internațional, sistemul ratelor de schimb și al plăților internaționale care permite țărilor să tranzacționeze între ele. Mandatul Fondului a fost actualizat în 2012 pentru a include toate problemele macroeconomice și din sectorul financiar care influențează stabilitatea globală.

Misiunea fundamentală a FMI este de a asigura stabilitatea sistemului monetar internațional. Acest lucru este realizat prin trei moduri: urmărirea economiei globale și a economiilor țărilor membre, împrumuturi către țări cu dificultăți în balanța de plăți și acordarea de ajutor practic membrilor.

Principalele obiective îndeplinite de către FMI sunt:

- promovarea cooperării monetare internaționale și a stabilității valutare

- stimularea creșterii economice

- asigurarea unui nivel înalt de ocupare a forței de muncă

- acordare de asistență financiară temporară pentru țările care se confruntă cu dezechilibre ale balanțelor de plăți.

FMI se ocupă și de supravegherea sistemului monetar internațional și monitorizarea politicilor economice și financiare ale celor 190 de țări membre. Ca parte a acestui proces, care are loc atât la nivel global, cât și în țări individuale, FMI evidențiază riscurile posibile pentru stabilitate și oferă consiliere cu privire la ajustările politice necesare.

De asemenea, FMI acordă împrumuturi țărilor membre care se confruntă cu probleme reale sau potențiale ale balanței de plăți pentru a le ajuta să își reconstruiască rezervele internaționale, să își stabilizeze monedele, să plătească în continuare importurile și să restabilească condițiile pentru o creștere economică puternică, în timp ce corectează problemele de bază.