Organizarea gestiunii riscurilor financiare în cadrul instituțiilor bancare

Capitolul 1 Notiuni genereale ale gestiunii riscului bancar

Riscurile au facut dintotdeauna obiectul studiilor societatilor bancare. Activitatea bancara privita ca o activitate organizata in scopul obtinerii de profit nu se poate delimita de existenta unor factori de risc. Noutatea in gestiunea riscurilor vizeaza intensificarea activitatii de prevenire a pierderilor si incercarile de a face din risc, ca marime abstracta, intangibila, un element ce poate fi cuantificat. Se trece astfel de la decizia luata din inspiratie la decizia luata pe informatie.

Functionarea in conditii de eficacitate a sistemului bancar presupune indeplinirea unui triplu rol: alocarea eficienta a disponibilitatilor deponentilor catre sectorul real, efectuarea fara sincope a platilor in economie si gestionarea prudenta a riscurilor financiare. Atunci cand una sau mai multe institutii de credit nu mai reusesc sa indeplineasca adecvat aceste functii de baza, economia poate suferi pierderi importante.

Pentru gestiunea riscurilor bancare este necesara in primul rand definirea individuala a acestora. Odata definite, ele pot fi masurate, urmarite si controlate.

Pe ansamblu, cele mai multe riscuri sunt financiare, ele fiind rezultatul variatiilor unor parametrii de piata. Aici putem include si riscul de credit, prin consecintele sale puternic financiare, chiar daca el poate fi considerat un risc comercial, aparut ca rezultat al unor alegeri in segmentele clientelei. Exista, de asemenea si o categorie de riscuri operationale sau tehnice care apar in urma unor disfunctionalitati existente in interiorul bancii.

Se pot individualiza urmatoarele riscuri:

1. riscul de credit - este condiţionat de probabilitatea neonorării obligaţiunilor sale de către debitorii Băncii şi se manifestă, de regulă, prin nerambursarea (completă sau parţială) a sumei de bază a creditului şi a dobânzii aferente în termenii stabiliţi în contract.

2. riscul de lichiditate - caracterizează stabilitatea Băncii. Corespunderea scadenţelor activelor şi a pasivelor acordă posibilitate Băncii de a-şi onora la timp obligaţiunile sale.

3. riscul de dobanda - este riscul diminuării venitului net aferent dobânzii şi ţine de eventualele pierderi reieşite din necorepunderea sumelor activelor şi pasivelor sensibile la modificarea ratelor dobânzii.

4. riscul valutar - ţine de posibilele pierderi ale Băncii rezultate din modificarea cursului valutei naţionale. Indicatorii riscului valutar caracterizează posibilitatea Băncii de a reacţiona la schimbarea situaţiei pe piaţa valutară a Romaniei

5. riscul de piata - este rezultatul activitatii bancii pe pietele de capital si presupune eventuale pierderi inregistrate in urma evolutiei nefavorabile a angajamentelor asupra diferitelor active nelichidate. El creste odata cu instabilitatea parametrilor de piata (rata a dobanzii, indici bursieri, curs valutar), instabilitate ce se exprima prin notiunea de volatilitate a pietei. Pentru a controla acest risc, banca trebuie sa aleaga o structura adecvata a portofoliului de active, care sa permita mentinerea valorii acestui portofoliu cat mai constanta.

6. riscul de solvabilitate - – numit si risc de faliment, reprezinta riscul bancii de a nu dispune de fonduri proprii suficiente pentru a acoperii eventualele pierderi. Acest risc poate fi rezultatul unor fonduri proprii insuficiente, dar si al asumarii unor riscuri prea mari.

In functie de expunerea la risc, toate aceste riscuri prezentate pot fii impartite in doua categorii:

a. riscuri pure – aceste sunt inerente activitatii bancare. In indeplinirea functiilor sale, societatile bancare deruleaza o activitate in scopul obtinerii de profit. Aceasta activitate poate sa se soldeze si cu pierderi;

b. riscuri speculative – apare atunci cand banca forteaza expunerea la risc pentru a obtine un profit mai mare.

De fapt, toate riscurile pot prezenta o componenta pura, pana la un anumit nivel de expunere si o componenta speculativa, cand se depaseste acest nivel.

Gestionarea riscurilor bancare este strans legata de gestionarea rentabilitatii bancii. Riscurile mari sunt asociate, de regula, unor operatiuni cu rentabilitate ridicata. Banca isi asuma riscuri pentru a obtine rezultate bune. De exemplu, banca accepta sa crediteze clienti mai riscanti, deoarece astfel ea obtine astfel un venit in plus , care este in acelasi timp un venit mai mare decat cel asociat de regula clientilor buni. Orice decizie de plasament trebuie judecata in acelasi timp in termeni de risc si de performante.

Gestionarea riscurilor urmareste cateva scopuri principale:

1. asigurarea continuitatii activitatii bancare, prin reducerea pierderilor aparute in urma manifestarii riscurilor;

2. extinderea controlului intern pentru cresterea performantelor bancare si crearea posibilitatii compararii acestora pe diferite centre de responsabilitate, tipuri de activitati, clienti;

3. oferirea de date necesare persoanelor responsabile pentru luarea deciziilor de valorificare a resurselor. In acest caz se urmareste prezentarea unor consecinte cuantificabile rezultate din varianta aleasa de cel ce decide;

4. generarea de informatii necesare crearii unor portofolii de activitati echilibrate, care sa permita bancii obtinerea de rezultate in conditii de risc minim.