Piața creditului ipotecar din România

1.1. Scurt istoric al sistemului bancar din România

Primele dovezi ale desfăşurării unei activităţi bancare pe teritoriul României au fost descoperite între anii 1786-1855, reprezentând 55 de plăci de piatră, găsite într-o zonă de mine aurifere. Aceste mine datau din perioada Daciei Traianeşi conţin detalii referitoare la contractul privind înfiinţarea unei instituţii bancare. Clauzele principale se refereau la faptul că băncile acordau împrumut în numerarşi percepeau dobânzi.

În epoca modernă, primele încercări de creare a unei bănci au avut loc la începutul secolului al XIX-lea. Încă din 1861, a fost ridicată problema creării unei bănci naţionale de către Ion C. Brătianu, care în, discursul său rostit în Cameră în ziua de 10 ianuarie, a afirmat că: atăta timp cât nu vom avea o bancă naţională, nu vor dispare crizele financiare din ţară.

La 17 aprilie 1880, proiectul depus de ministrul de finanţe I. C. Brătianu, a devenit legea prin care se statorniceau normele de organizare ale Băncii Naţionale a României, care urma să-şi înceapă activitatea la 1 iulie 1880.

Înfiinţarea B.N.R. a creat premisele pentru apariţiaşi altor bănci şi pentru dezvoltarea sistemului bancar românesc, Banca Naţională a României constituindu-se ca o importantă instituţie destinată creditării activităţii economiceşi comerciale, scontării darşi operaţionării cu alte instrumente financiare.

În anul 1989, în România existau 4 bănci: Banca Naţională a României, Banca Română de Comerţ Exterior, Banca de Investiţiişi Banca Agricolă, la care se adauga şi C.E.C.-ul.

Sistemul bancar din România este structurat pe două nivele, respectiv o banca centrala si institutiile financiare, cărora prin lege li s-a acordat statutul de bănci. B.N.R. este banca centrală a ţării, instituţia de emisiune a statului român.

Prin noile reglementări, Banca Naţională încearcă să creeze un sistem bancar modernşi, în acelaşi timp, să-şi îndeplinească rolul de bancă centrală. Astfel, operaţiunile comerciale îndeplinite până la 1989 de către Banca Naţională au fost transferate unei noi bănci comerciale (B.C.R.).

În România, băncile comerciale funcţionează conform legii privind societăţile comerciale, legii privind activitatea bancara si pe baza licenţei (autorizaţiei) acordate de B.N.R.

Având în vedere rolul şi importanţa pe care le au băncile la buna funcţionare a unităţilor economiceşi a economiei în ansamblu, s-a impus ca în perioada de tranziţie la economia de piaţă, să se creeze un sistem modern, capabil să ofere o gamă largă de produse şi servicii bancare de un nivel calitativ superior care să satisfacă exigenţele tuturor categoriilor de agenţi economici (clienţi) din economia de piaţă.

Există un potenţial considerabil de creştereşi dezvoltare a activităţii bancare, atât în domeniul clienţilor persoane juridice, câtşi, pe termen lung, în domeniul clienţilor persoane fizice.

În acest context, imediat după 1989, la începutul perioadei de tranziţie, în activitatea bancară din România, s-au produs o serie de schimbări esenţiale:

Banca Naţională a României a fost reorganizată, intrând în sarcinile sale fireşti de bancă centrală, următoarele funcţii:

• emisiune monetară;

•asigurarea stabilităţii monetare;

•administrarea rezervelor valutare ale ţării;

•urmărirea executării balanţei de plăţi externe;

•supravegherea activităţilor bancare.

Pentru activităţile comerciale ale Băncii Naţionale a României, a fost creată Banca Comercială Română S.A. Pentru menţinerea circulaţiei băneşti la nivel corespunzător, B.N.R. asigură legătura dintre dimensiunile creditului şi volumul masei monetare aflat în circulaţie.

Băncile (Banca Română de Comerţ Exterior, Banca Agricolă, Banca de Investiţii), pe baza Hotărârii Guvernului, au fost transformate în bănci comerciale, cu capital de statşi autohton privat, aprobându-li-se şi noi statute de organizare şi funcţionare.

Au fost înfiinţate bănci cu capital privat autohtonşi străin, precum si sucursale ale unor bănci străine.

Băncile constituite aveau obligaţia de a deschide conturi de corespondent la Banca Naţionala si de a crea rezerve minime potrivit reglementărilor date de către B.N.R.şi alte conturi, precum şi să se refinanţeze de la aceasta, în conditiile stabilite.