Piața de capital

I. Piata de capital – continut si forme

Economiile naţionale se caracterizează prin existenţa şi funcţionarea unor pieţe monetare şi de capital, mai mult sau mai puţin dezvoltate. Adesea este greu să se faca o delimitare netă între cele două tipuri de pieţe, într-ucît în realitate ele se intrepătrund şi se intercondiţionează.

Piaţa de capital s-a format şi evoluează în relaţie cu dezvoltarea economiei de piaţă concurenţial-funcţională şi cu celelalte pieţe specifice din economie. Tot mai frecvent pentru piaţa de capital se foloseşte sinonimul de piaţă a valorilor mobiliare . Piaţa de capital este piaţa în care guvernul ţării, organismele internaţionale, societăţile comerciale pot lua cu împrumut sau, ca orice persoană fizică sau juridică, pot investi sume de bani pe termen mediu şi lung. În accepţiunea anglosaxonă, această piaţă este concepută ca o componentă a pieţei financiare, alături de piaţa monetară.

Piaţa de capital reprezintă o importantă piaţă financiară pe termen lung pentru activele financiare. Este piaţa titlurilor financiare cu o durată mai mare de un an, în care se includ instrumente ce exprimă drepturi şi obligaţii pe o perioadă mai mare de un an, acţiuni, obligaţiuni şi titluri de ipotecă. Activele sunt bunurile mobile şi imobile, creanţele şi disponibilităţile băneşti pe care le posedă o întreprindere şi care au capacitatea de a genera fluxuri de venituri în viitor. Cea mai generală grupare a lor o formează: activele fizice (corporale, reale,tangibile) şi activele financiare.

Activele fizice (corporale, reale, tangibile) reprezintă o parte a patrimoniului unei întreprinderi, constând în bunuri de capital fix şi circulant, bunuri de consum de folosinţă îndelungată, creanţe, titluri de plasament şi disponibilităţi băneşti etc.

Activele financiare reprezintă depozitele monetare şi semimonetare, implicit titlurile financiare pe termen scurt şi pe termen lung. Ele pot fi: active financiare bancare, care generează dobânzi, au un grad redus de risc, însă nu sunt negociabile; şi active financiare nebancare, care se concretizează în titluri financiare, negociabile pe piaţa financiară secundară. Pieţele de active financiare sunt acelea în care se tranzacţionează acţiuni, obligaţiuni, bilete la ordin, ipoteci şi alte drepturi deţinute asupra unor active reale.

Activele financiare se pot grupa după diverse criterii, dintre care cele mai folosite sunt:

a) Din punctul de vedere al perioadei de valabilitate sunt: pe termen scurt, acelea care favorizează plasamente pe perioade mai mici de un an (titluri comerciale, certificate de depozit, bilete de trezorerie); pe termen lung, acelea care mijlocesc finanţări externe, adică asigură plasamente pe perioade mai mari de un an sau fără termen. În această grupă, se includ acţiunile şi obligaţiunile.

b) Din punctul de vedere al venitului pe care îl aduc: active cu venituri fixe (acţiuni privilegiate şi obligaţiuni); active cu venituri variabile(acţiuni ordinare).

Instrumentele principale ale pieţei de capital sunt: acţiunile, obligaţiunile, titlurile de ipotecă. În mod corespunzător, pieţele de capital cuprind mai multe forme, ca: piaţa acţiunilor; piaţa obligaţiunilor (emise de firme mari, emise de stat, emise de unităţile administraţiei publice locale); piaţa titlurilor de ipotecă.

a) Piaţa acţiunilor este piaţa pe care se tranzacţionează sistematic acţiuni. Acţiunea este un titlu financiar prin care se demonstrează contribuţia posesorului la capitalul social al unei societăţi comerciale pe acţiuni emise. Suma înscrisă pe acţiune este valoarea sa nominală şi reprezintă o parte a capitalului social al societăţii respective. Posesorul de acţiuni primeşte anual o parte din profitul disponibil al societăţii pe acţiuni, numit dividend. Acesta este direct proporţional cu profitul disponibil al societăţii pe acţiuni şi cu numărul de acţiuni deţinute în momentul încheierii exerciţiului financiar, adică al întocmirii bilanţului. Acţiunile pot fi: privilegiate, acelea cărora li se acordă un dividend fix; ordinare, acelea cărora li se acordă un dividend variabil, în funcţie de mărimea profitului societăţii comerciale pe acţiuni. Spre deosebire de alte instrumente, acţiunile nu au maturitate, durata lor de viaţă fiind dată de perioada în decursul căreia firma emitentă desfăşoară activitatea sa. Din acest motiv, existenţa unei pieţe dezvoltate a acţiunilor este imperativă.

b) Piaţa obligaţiunilor este o piaţă a activelor financiare pe termen lung emise de firme mari, de stat sau de unităţile administraţiei publice locale. Obligaţiunea este un titlu financiar pe termen lung, care are valoarea nominală egală cu suma cu care emitentul (debitorul) este creditat de către subscriptor (creditorul). Emitentul este obligat să plătească deţinătorului, la termenul stabilit (scadenţă), valoarea nominală a obligaţiunii şi, periodic (anual, semestrial), până la scadenţă, o dobândă fixă, numită cuponul obligaţiunii. Piaţa obligaţiunilor emise de firmele mari reprezintă piaţa pe care se tranzacţionează titluri financiare ale împrumuturilor obligatare. Funcţiile obligaţiunilor pe piaţă sunt foarte importante pentru adoptarea deciziilor de finanţare de către firme. Durata de viaţă a acestor titluri este, în general, cuprinsă între 10 şi 30 de ani, fiind comercializate pe pieţele interdealeri sau O.T.C. („over the counter”). Multe dintre obligaţiuni cuprind unele clauze, prin care devin mai profitabile pentru firmele emitente. Primii cumpărători ai acestor titluri sunt societăţile de asigurări, fondurile de pensii, organizaţiile nonprofit. În general, cei care achiziţionează aceste titluri nu urmăresc o lichiditate sporită. Piaţa obligaţiunilor emise de stat este piaţa titlurilor prin care se acoperă deficitele bugetare. Pentru emisiunea acestor titluri sunt antrenate Banca Centrală şi băncile comerciale. Banca centrală aplică politica sa prin cumpărarea şi vânzarea de titluri guvernamentale, în funcţie de aceste operaţiuni reglându-se masa monetară. Pe piaţa obligaţiunilor de stat mai apar, în calitate de participanţi, şi societăţile comerciale, instituţiile financiare şi nefinanciare, persoanele fizice şi investitorii străini. Pe pieţele ţărilor care se confruntă cu deficite bugetare, volumul tranzacţiilor cu titluri de stat este enorm. Piaţa obligaţiunilor emise de unităţile administraţiei publice locale este piaţa titlurilor folosite pentru finanţarea investiţiilor de capital (şcoli, poduri, canalizări, aeroporturi, transport subteran etc.), care intră în competenţa lor.Achiziţionarea acestor titluri financiare este realizată de către băncile de investiţii, care le revând băncilor comerciale, societăţilor de asigurări-reasigurări şi investitorilor individuali.