Politicile și facilitățile speciale de finanțare oferite țărilor membre de către Fondul Monetar Internațional

Capitolul 1. Aspecte generale privind Fondul Monetar Internațional

1.1 Rolul și obiectivele Fondului Monetar Internațional

Fondul Monetar Internațional (F.M.I) reprezintă o instituție financiară internațională, înființată în cadrul Conferinței Națiunilor Unite de la Bretton Woods (SUA), având sediul la Washington.

Statutul Fondului Monetar Internațional a fost adoptat la 22 iulie 1944 de către statele participante la Conferința Monetară și Financiară Internațională de la Bretton Woods, urmând să intre în vigoare la 27 decembrie 1945, în prezent având 189 de țări membre. Acest statut prevede că FMI dispune de deplină personalitate juridică, fiind un sistem de organe de conducere, cu buget propriu și cu un mecanism procedural de decizie și de interpretare a propriului statut.

Rolul Fondului Monetar Internațional este de a promova cooperarea monetară internațională, stabilitatea valutară și acorduri valutare sistematice, pentru a stimula creșterea economică și niveluri înalte de folosire a forței de muncă și pentru a acorda asistență financiară temporară țărilor membre, în condiții adecvate, pentru a contribui la ajustarea balanței de plăți.

Necesitatea înființării unei instituții financiar-monetare internaționale a constituit-o gravele dezechilibre înregistrate de majoritatea țărilor, în urma celui de-al Doilea Război Mondial, prin instabilitatea cursurilor de schimb și deteriorarea schimburilor comerciale. Ulterior, apariția și perpetuarea crizelor financiare a făcut necesară instaurarea unei idei de ordin monetar care să reglementeze și să limiteze fluctuația cursurilor de schimb, paritatea monedelor, reducerea deficitului balanței de plăți, liberalizarea piețelor financiare și a contului de capital.

Fondul Monetar Internațional a devenit o instituție internațională care asigură cooperarea interguvernamentală în domeniul monetar și financiar, reglementarea comportamentului monetar al statelor membre, sprijinirea țărilor membre care se confruntă cu deficite ale balanței de plăți, promovarea unor politici și strategii prin care membrii acționează în direcția susținerii creșterii economice și a stabilității sistemului monetar internațional .

Fondul Monetar Internațional se plasează efectiv în centrul Sistemului Monetar Internațional fiind interesat nu numai de problemele fiecărei țări, ci și de funcționarea sistemului.

Țările care aderă la FMI își asumă o serie de obligații cu titlu general:

- furnizarea de date economice și financiare necesare derulării operațiunilor FMI;

- eliminarea restricțiilor asupra efectuării de plăți și transferuri pentru tranzacții internaționale curente;

- eliminarea practicilor monetare discriminatorii și a celor multiple;

- convertibilitatea, la cerere a sumelor în monedă proprie deținute de alte state;

- să consulte și să colaboreze cu celelalte țări membre;

- să consulte și să colaboreze cu FM;

Având în vedere obiectivul Fondului Monetar Internațional privind susținerea expansiunii și a creșterii echilibrate a comerțului internațional și promovarea dezvoltării economice, fiecare țară membră trebuie să implementeze politicile economice și financiare care vizează creșterea economică, stabilitatea prețurilor și înlăturarea factorilor care perturbă echilibrul financiar și valutar.

Resursele F.M.I. sunt constituite, în principal, din contribuții pe care statele trebuie să le ofere pentru a deveni membre ale organizației. Aceste contribuții se numesc "cote-părți". Cotele-părți au fost exprimate inițial în dolari, iar în prezent sunt exprimate în D.S.T. Cota-parte a fiecărei țări este determinată de poziția sa economică, comparativ cu cea a celorlalți membri.

Cota reprezintă participarea financiară a țării membre la Fondul Monetar Internațional și oferă puterea de vot fiecărei țări participante, accesul la facilitățile creditelor F.M.I., precum și partea alocărilor de D.S.T. pentru fiecare membru.

Pentru schimbarea cotelor se ia în considerare o varietate de factori economici, incluzând PIB- ul, tranzacțiile de cont curent, rezerve oficiale. Când o țară devine membră a FMI îi este repartizată o cotă inițială ce are același nivel cu cele ale țărilor membre considerate de Fond a fi comparabile ca mărime economică și caracteristici cu aceasta. Aceste cote au fost în mai multe rânduri revizuite. Cu prilejul majorărilor de cote părți se urmărește și menținerea unui echilibru între diferitele grupe de țări.

Principalele obiective ale FMI urmaresc :

- promovarea cooperării monetare internaționale,

- facilitarea expansiunii și creșterii echilibrate a comerțului internațional,

- promovarea stabilității cursurilor de schimb,

- furnizarea de asistență în scopul creării unui sistem multilateral de plăți și punerea la dispoziție a resurselor sale țărilor membre care se confruntă cu dezechilibre ale balanței de plăți.

În vederea atingerii acestor obiective, FMI îndeplinește 3 funcții principale:

- monitorizează acțiunile și politicile economice și financiare din țările membre, precum și la nivel global;

- asistență tehnică ;

- creditarea țărilor membre care prezintă dezechilibre în balanța de plăți.