Posibiliati de contracarare - evaziunea fiscală

CAPITOLUL1

Delimitarea conceptului de evaziune fiscala si formele sale de manifestare

1.1. Definirea evaziunii fiscale

Evaziunea fiscala reprezinta sustragerea de la impunere a unei parti mai mari sau mai mici din materia impozabila .Ca fenomen,evaziunea fiscala se intalneste deopotriva atat pe plan national cat si international.

Articolul 1 din legea 87/1994 defineste evaziunea fiscala ca fiind ,,sustragerea prin orice mijloace, in intregime sau in parte, de la plata impozitelor, taxelor si a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale de stat si fondurilor speciale extrabugetare de catre persoanele fizice sau juridice romane sau straine, denumiti in continuare contribuabili’’.

In articolul 3 din aceasta lege sunt prevazute obligatiile contribuabilului, si anume:

- Declararea in termen de 5 zile de la inregistrare a datelor in legatura cu subunitatile constituite in sucursale, filiale, puncte de lucru, depozite, magazii si cu orice alte locuri in care se desfasoara activitati producatoare de venituri, bancile si conturile bancare in lei sau in valuta, indiferent de locul unde functioneaza in tara si in strainatate;

- Declararea organului de control a bunurilor sau valorilor impozabile depozitate in orice alte locuri;

- Declararea oricaror schimbari cu privire la sediu, filiale, depozite, conturi bancare in termen de 15 zile de la data cand au avut loc. Declaratia se va comunica organelor fiscale competente;

- Evidentierea veniturilor realizate si cheltuielilor efectuate din activitatile desfasurate, prin intocmirea registrelor sau a oricaror altor documente prevazute de lege;

- Plata la termen a sumelor datorate statului ca urmare a obtinerii de venituri, detinerii de bunuri imobile sau mobile ori a desfasurarii de activitati supuse taxelor si impozitelor;

- Efectuarea de activităţi permanente sau temporare, generatoare de venituri impozabile, poate avea loc numai în baza unei autorizaţii emise de organul competent sau a unui alt temei prevăzut de lege;

- Obligaţia de a declara organului de control bunurile sau valorile impozabile depozitate în alte locuri decât cele în care se desfăşoară activităţile producătoare de venituri;

- Obligaţia declarării cu sinceritate a veniturilor realizate, bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietate sau obţinute cu orice titlu legal, precum şi alte valori care generează titlul de creanţă fiscală. Atunci când legea nu prevede obligaţia de depunere a declaraţiei de impunere, contribuabilii răspund de calcularea corectă a impozitelor şi taxelor pe care trebuie să le verse la buget;

- Obligaţia de a permite efectuarea controlului şi de punere la dispoziţia organelor de control a tuturor documentelor contabile, a evidenţelor şi oricăror altor materiale solicitate în vederea cunoaşterii realităţii obiectelor sau surselor impozabile/taxabile;