Rolul Cheltuielilor Publice în Concepția lui John Maynard Keynes

1.Conceptul de cheltuieli publice

Pentru a putea începe discuţia despre cheltuielile publice mai întâi trebuie sa aflăm ce reprezintă acestea, şi anume un ansamblu de cheltuieli anuale de natură publică ale unei ţări, care se finanţează prin intermediul resurselor bugetului public. Ele reprezintă efortul financiar public realizat în anul respectiv şi sunt înregistrate prin intermediul bugetului de stat.

Cheltuielile publice sunt o componentă a funcţiei de repartiţie a finanţelor publice, fiind prezente în faza a doua a acesteia, care urmează fazei de constituire a resurselor publice. Acestea se referă la distribuirea resurselor băneşti de către instituţiile şi autorităţile publice. Drept urmare, acestea exprimă relaţii economico-sociale în formă bănească apărute în urma utilizării şi repartizării resurselor financiare publice între stat pe de o parte şi persoanele fizice şi juridice pe de altă parte.

Cele două faze ale funcţiei de repartiţie a finanţelor publice sunt intercondiţionate, determinându-se reciproc. Astfel faza de constituire a fondurilor băneşti este determinată de dimensiunea nevoilor de resurse financiare ce urmează a se satisface la nivelul entităţilor publice în cea de-a doua fază. Pe baza acestor nevoi sunt determinate destinaţiile ce trebuie date fondurilor constituite, în funcţie de acţiunile sau activităţile pentru care vor fi consumate resursele acumulate în faza de constituire. Interdependenţa dintre cele două faze ale funcţiei de repartiţie este potenţată de faptul că destinaţiile rezultate în a doua fază pot crea premise favorabile pentru constituirea fondurilor financiare în prima fază. Astfel putem deduce că nivelul cheltuielilor publice reprezintă cererea de resurse, iar volumul veniturilor posibile de realizat reprezintă oferta de resurse. Pentru a putea fi înregistrate în buget acestea trebuie să treacă prin câteva etape:

- identificarea nevoilor;

- stabilirea importanţei acestora şi ierarhizarea lor;

- urgenţa rezolvării acestor cheltuieli;

- eficienţa (eficacitatea) cheltuielilor;

- eforturi şi efecte.

Cheltuielile publice se referă la diverse plăţi menite să susţină obiectivele politicii statului (servicii publice generale, acţiuni socio-culturale). În funcţie de destinaţia lor cheltuielile publice pot fi cheltuieli ce consumă definitiv o fracţiune a PIB, adică cheltuieli cu character neproductiv (acestea sunt majoritatea) şi cheltuieli care exprimă o avansare a PIB, cu character productiv fiind numite cheltuieli de capital (destinaţia lor este aceea a investiţiilor). Plăţile realizate prin intermediul cheltuielilor publice pot fi de mai multe feluri si anume: plăţi pentru personal, plăţi pentru procurarea de bunuri materiale şi servicii, plăţi privind transferuri, dobânzi, subvenţii, constituirea de rezerve, investiţii.

Dacă ne referim la domeniul în care sunt realizate cheltuielile publice putem spune că acestea conţin în structura lor:

* cheltuieli publice realizate de administraţiile centrale de stat, din fondurile bugetare şi extrabugetare;

* cheltuieli ale colectivităţilor locale ale unităţilor administrativ teritoriale;

* cheltuieli ale organismelor internaţionale din resursele publice prelevate de la membrii acestora;

* cheltuieli finanţate din fondurile asigurărilor sociale de stat.

Suma cheltuielilor realizate pe diferite tipuri ale administraţiei centrale reprezintă cheltuielile publice totale. Iar cele care cuprind cheltuieli publice ale administraţiei publice centrale, cheltuieli publice ale subdiviziilor politice şi administrative intermediare şi cheltuieli publice ale autorităţilor supranaţionale se numesc cheltuieli publice totale consolidate.

Este necesară sublinierea deosebirii dintre cheltuielile publice şi cele bugetare, cheltuielile publice cuprinzând în sfera lor pe cele bugetare alături de cheltuieli din fonduri cu destinaţie specială, cheltuieli extrabugetare şi cheltuieli efectuate din bugetul trezoreriei publice.

2.Structurarea cheltuielilor publice

2.1.Clasificaţia cheltuielilor publice

Clasificaţia cheltuielilor publice este realizată în funcţie de mai multe criterii:

- Clasificaţia administrativă - în funcţie de instituţiile prin intermediul cărora sunt realizate cheltuielile publice (ministere, instituţii publice autonome, unităţi administrativ teritoriale).

- Calsificaţia economică – realizată pe baza a două criterii:

* în funcţie de scopul pentru care sunt efectuate plăţile:

- cheltuieli publice curente sau de funcţionare;

- cheltuieli publice de capital sau investiţii.

* în funcţie de existenţa sau lipsa unei contraprestaţii:

- cheltuieli ale serviciilor publice, numite şi administrative;

- cheltuieli publice de transfer.

- Clasificaţia funcţională – realizată pe criteriul sectoarelor de activitate pentru care sunt repartizate resursele publice:

* în domeniul social: învăţământ, sanitare, ocrotire socială;

* în domeniul cercetării;

* în domeniul economic: investiţii, acordarea de subvenţii şi facilităţi;

* în domeniul apărării şi siguranţei naţionale;

* în domeniul administrativ public central şi local;

* în privinţa dobânzilor aferente datoriei publice.

- Clasificaţia financiară – în funcţie de momentul în care sunt efectuate cheltuielile publice şi de efectul pe care îl au acestea asupra resurselor financiare publice:

* cheltuieli publice definitive – sunt caracterizate prin faptul că se finalizează cu plăţi la scadenţe certe, atestând lichidarea totală a angajării statului în efectuarea cheltuielilor prevăzute în buget;

* cheltuieli publice temporare – reprezintă în majoritate operaţiuni de trezorerie şi sunt evidenţiate în conturi speciale ale trezoreriei, fiind urmate de plăţi cu scadenţe certe;

* cheltuieli publice virtuale – pe care statul le va efectua doar în anumite condiţii.

- şi în funcţie de formele de manifestare ale acestora (cu sau fără contraprestaţie, definitive sau provizorii, speciale sau globale).