Strategii de gestiune a portofoliului

Gestionarea portofoliului este arta și știința selectării și supravegherii unui grup de

investiții care îndeplinesc obiectivele financiare pe termen lung și toleranța la risc a

unui client, a unei companii sau a unei instituții. Gestionarea portofoliului necesită

capacitatea de a cântări punctele tari și punctele slabe, oportunitățile și amenințările

pe tot spectrul de investiții. Alegerile implică compromisuri, de la datorii versus

capitaluri proprii la interne versus internaționale și creștere versus siguranță.

Elementele cheie ale gestionării portofoliului sunt următoarele:

- alocarea activelor:

Cheia unui management eficient al portofoliului este mixul pe termen lung de active.

În general, asta înseamnă acțiuni, obligațiuni și „numerar”, cum ar fi certificatele de

depozit. Există altele, adesea denumite investiții alternative, cum ar fi imobiliare,

mărfuri și instrumente derivate. Alocarea activelor se bazează pe înțelegerea faptului

că diferite tipuri de active nu se mișcă în același mod, iar unele sunt mai volatile

decât altele. Un amestec de active oferă echilibru și protejează împotriva riscurilor.

Reechilibrarea captează câștigurile și deschide noi oportunități, menținând în același

timp portofoliul în conformitate cu profilul său original de risc / rentabilitate.

Investitorii cu un profil mai agresiv își ponderează portofoliile către investiții mai

volatile, cum ar fi stocurile de creștere. Investitorii cu un profil conservator își

ponderează portofoliile către investiții mai stabile, cum ar fi obligațiunile și acțiunile

blue-chip.

- diversificarea portofoliului

Singura certitudine în investiții este că este imposibil să se prevadă în mod constant

câștigătorii și învinșii. Abordarea prudentă este de a crea un coș de investiții care să

ofere o expunere largă în cadrul unei clase de active. Diversificarea răspândește

riscul și recompensa într-o clasă de active. Deoarece este dificil să se știe ce

categorie a unei clase de active sau sector este susceptibil să depășească altul,

diversificarea încearcă să capteze randamentele tuturor sectoarelor în timp,

reducând în același timp volatilitatea la un moment dat. Diversificarea reală se face

în diferite clase de valori mobiliare, sectoare ale economiei și regiuni geografice.

- reechilibrarea

Reechilibrarea este utilizată pentru a readuce un portofoliu la alocarea țintă inițială la

intervale regulate, de obicei anual. Acest lucru se face pentru a restabili mixul inițial

de active atunci când mișcările piețelor îl forțează să scape.

De exemplu, un portofoliu care începe cu o alocare de 70% din capitaluri proprii și

30% cu venituri fixe, după o raliu extinsă pe piață, ar putea trece la o alocare de

80/20. Investitorul a obținut un profit bun, dar portofoliul are acum un risc mai mare

decât poate tolera investitorul. Reechilibrarea implică, în general, vânzarea de titluri

la prețuri ridicate și punerea în funcțiune a acestor bani în titluri la prețuri mai mici și

defavorizate.

Exercițiul anual de reechilibrare permite investitorului să capteze câștiguri și să

extindă oportunitatea de creștere în sectoare cu potențial ridicat, menținând în

același timp portofoliul aliniat cu profilul inițial de risc / rentabilitate.

- gestiunea activă

- gestiunea pasivă

Odată identificate și achiziționate instrumentele financiare ce corespund cerințelor

investitorilor se face simțită nevoia de a administra permanent portofoliul de

instrumente financiare format. De-a lungul timpului, managementul portofoliilor de

instrumente financiare a constituit o temă de interes pentru economiști, aceștia

acordând o importanță deosebită atât elementelor teoretice, cât și celor practice

referitoare la evaluarea valorilor mobiliare.

Managementul portofoliului de instrumente financiare constituie o activitate

importantă întrucât factorii care conduc la performanțele cele mai bune pentru

investiția respectivă sunt structura potrivită și buna administrare a portofoliului.

Relația existentă între rentabilitate și risc, pe de o parte și diversificarea portofoliului,

pe de altă parte reprezintă două principii fundamentale care permit investitorilor să

construiască un portofoliu în conformitate cu obiectivele de rentabilitate și de risc pe

care și le stabilesc.

Decizia oricărui investitor de investire a capitalului posedat în instrumente financiare

trebuie să țină cont de strategia investițională adoptată, modalitatea de identificare și

selecție a instrumentelor financiare, numărul de instrumente selectate, realizarea

combinației optime în portofoliul construit și, mai ales, gestionarea acestuia în timp în

raport cu nivelul de aversiune a investitorului față de risc și gradul de rentabilitate

așteptat de acesta. În momentul în care un investitor ia decizia de a construi un

portofoliu are ca obiectiv obținerea unei valori capitalizate a beneficiilor viitoare cât

mai mare (maximizarea acesteia).

Viitorul nu poate fi cunoscut, el poate fi doar anticipat. În aceste condiții, intervine

riscul în funcție de variază rata capitalizării beneficiului. Reducerea riscului într-un

portofoliu se realizează prin diversificare. Gestiunea portofoliului de instrumente

financiare are ca scop „maximizarea relației rentabilitate - risc, pentru a permite

investitorilor instituționali și individuali un comportament investițional în strânsă

legătură cu atitudinea individuală față de risc”. Gestiunea portofoliului poate fi privită

ca totalitatea metodelor și modelelor prin intermediul cărora să se obțină combinația

optimă a instrumentelor financiare din punct de vedere al raportului rentabilitate -

risc. În aceste condiții, deciziile care se iau în activitatea de gestiune a portofoliului

au în vedere randamentul portofoliului, precum și riscul aferent.