Studiu de Caz privind Impactul Descentralizării asupra Procesului Decizional Bugetar la Primăria Iași

Capitolul 1 Noțiuni teoretice privind descentralizarea și autonomia financiară

Comunitățile locale reprezintă colectivități umane, delimitate teritorial din punct de vedere politic și administrativ, care au autorități publice diferite de cele ale statului.

Autonomia financiară a acestora este absolut necesară, deoarece autonomia administrativă nu ar fi posibilă fără autonomia financiară, care-i asigură suportul material al funcționării. Există și un alt argument puternic, și anume acela, conform căruia, comunitățile locale își cunosc posibilitățile privind resursele bănești de proveniență publică și, mai ales, nevoile privind cheltuielile ce trebuie acoperite pentru producerea de servicii publice pe plan local.

În statele democratice, administrația locală se bazează pe principiile descentralizării și autonomiei locale. Aceasta necesită un cadru legislativ și mecanisme necesare adecvate privind finanțele administrațiilor locale. Prin asemenea reglementări se urmărește: delimitarea patrimoniului public aflat în proprietatea primăriilor, de cel aflat în proprietatea statului; crearea instrumentelor administrative necesare autorităților locale pentru îndeplinirea atribuțiilor care le revin; asigurarea condițiilor pentru asumarea responsabilității privind dezvoltarea locală.

Problematica consolidării autonomiei locale este o preocupare universală, statele democratice contemporane fiind interesate de aplicarea principiului descentralizării serviciilor publice, prin transmiterea, prin lege, a mai multor competențe administrațiilor locale.

Trebuie precizat faptul că, această descentralizare nu trebuie să conducă la divizarea națiunii.

1.1 Descentralizarea financiară

Descentralizarea financiară constituie un obiectiv prioritar pentru țara noastră deoarece s-a dovedit că separarea finanțelor locale de finanțele centrale este impusă din rațiuni de eficiență, finanțele locale fiind capabile să satisfacă mai bine și mai eficient nevoile de servicii publice ale colectivităților locale.

Descentralizarea financiară presupune creșterea gradului de responsabilitate al autorităților administrației publice, atât a celor deliberative cât și a celor executive, privind formarea, administrarea, utilizarea și controlul resurselor financiare ale unităților administrativ teritoriale, instituțiilor și serviciilor publice de interes local.

În aceste condiții, autoritățile administrației publice locale sunt investite cu dreptul de a institui și administra unele impozite și taxe pentru a asigura resursele financiare necesare acoperirii cheltuielilor din bugetele locale.

De asemenea, prin descentralizarea fiscală, autoritățile administrației publice locale sunt încurajate să organizeze și dezvolte acțiuni din care să rezulte venituri ce pot acoperi consumurile de utilități publice furnizate la nivel local.

Descentralizarea fiscală se realizează în forme diferite:

• delimiterea unei baze fiscale a administrației locale și acordarea dreptului de a decide asupra exploatării ei; baza impozabilă proprie favorizează procesul decizional local de colectare și administrare a impozitului;

• bazele de impozitare și cotele de impozitare sunt de competența autorităților administrației publice locale, dar colectarea și administrare veniturilor se realizează la nivel central;

• autoritățile administrației centrale colectează și administrează veniturile generate de o bază impozabilă, iar autoritățile administrației publice locale determină baza de impozitare;

• autoritățile administrației publice locale hotărăsc asupra unor cote de impozitare ce se adaugă la cele stabilite de administrația centrală la o bază de impozitare.

Promovarea unui sistem administrativ bazat pe descentralizarea finaciară, reprezintă un obiectiv major al autorităților locale deoarece acesta conferă administrațiilor locale competențe cât mai largi în materia finanțelor publice locale.

1.2 Autonomia financiară

Principiul autonomie locale, care stă la baza funcționării unităților administrativ teritoriale, este de două feluri: autonomie juridică și autonomie financiară.

Autonomia financiară reprezintă o condiție esențială a descentralizării administrative deoarece ea asigură suportul material al funcționării, iar pe de altă parte, colectivitățile locale își cunosc posibilitățile proprii privind resursele bănești de proveniență publică, în special nevoile privind cheltuielile ce trebuie acoperite pentru producerea de servicii publice pe plan local.

Gradul de autonomie de care se bucură o autoritate locală reflectă independențe politică, administrativă și financiară a autorităților locale. Acesta rezultă din: independența deplină sau parțială în formarea veniturilor; competența atribuită pentru contractarea și gestionarea împrumuturilor; asigurarea echilibrului bugetar și gestionarea excedentului sau a deficitului anual; modul cum organele administrației publice locale au competența de a așeza și încasa impozite și taxe locale și corelarea financiară a bugetelor locale cu bugetul central.

În același timp, autonomia finanțelor locale este dată și de raporturile de interdependență față de verigile superioare, de structura bugetelor locale, dar mai ales de relațiile dintre bugetele locale și bugetul statului.