Studiu de Caz privind Impozitul pe Venit

1.Introducere:

Impozitele sunt clasificate, din punct de vedere juridic, in directe si indirecte. Primul grup, fapt vazut ca si un avantaj, permite o mai buna redistribuire a veniturilor, este stabil din punct de vedere al randamentului, si este considerat a fi mult mai echitabil in comparatie cu impozitele indirecte. Daca legiuitorul ia in calcul optiunea economica, are de ales intre trei variante, si anume :impozitul pe venit, impozitul pe capital si impozitul pe consum. Din punct de vedere al importantei in formarea veniturilor statului, impozitul pe venit se incadreaza in categoria impozitelor de detin o pondere importanta (directe). In tarile puternic industrializate, impozitul pe venit detine pana la 50% din totalul veniturilor fiscale(Danemarca, 24,5%).

La nivelul Uniunii Europene, noile state membre au o structura a impozitelor pe care le aplica, diferita in comparatie cu primele 15 state ale Uniunii. In timp ce in vechile state membre ponderea veniturilor bugetare obtinute de pe urma impozitelor directe, indirecte si a contributiilor sociale este relativ constanta, in cadrul noilor state membre impozitele directe inregistreaza o parte mai mica in total venituri obtinute la bugetul de stat. Cele mai mici ponderi ale impozitelor directe sunt inregistrate in Bulgaria ( aproximativ 20,1%), Slovacia(20,4%), si Romania(21,4%).

Unul dintre motivele pentru aceste diferente poate fi gasit in cotele de impozitare mai mici aplicate in noile state membre asupra veniturilor persoanelor fizice si a celor juridice. Cat despre progresivitate, unele state au redus substantial rolul acestora, adoptand cota de impozitare fixa. (Romania, Slovacia).

Pentru a exemplifica cele amintite mai sus, in Franta , impozitele directe detineau in total venituri bugetare 27,8%, in timp ce impozitele indirecte inregistrau un nivel de 35,4%, iar contributiile sociale, 37,2%. In Romania, impozitele directe reprezinta doar 21,4% din total venituri, in timp ce impozitele indirecte inregistreaza un nivel de 44,5%, iar contributiile sociale 24,2%.

2. Orientarea politicii fiscale :

In ceea ce priveste Franta, ca urmare a reformei in domeniul impunerii venitului personal, implementata in anul 2006, numarul de transe privind venitul impozabil a fost redus de la 7 la 5. Totodata reducerea individuala de 20% din venitul impozabil a fost direct inclusa in impunerea progresiva, astfel ca cota marginala de impozitare de 48,09% a fost redusa la 40%. Dividendele si dobanzile sunt impozitate la sursa, prin aplicarea unei cote fixe, asa ca veniturile de natura financiara nu mai sunt luate in calculul venitului impozabil anual. Impozitul asezat asupra castigurilor de capital este aproape inexistent, iar veniturile din dobanzi aferente diferitelor modalitati de economisire sunt scutite de plata impozitelor, in timp ce pensiile private se bucura de un regim special de impozitare, rezultat in aplicarea unei cote efectiva de impozitare, negativa.

Cotele de impozitare aplicate in Franta se situeaza pe locul IV la nivelul Uniunii Europene, dupa Suedia, Danemarca si Belgia . Conform cu ANEXA nr.1, partea impozitelor directe in PIB a crescut considerabil intre anii 1995-2001, crestere explicata in principal, printr-o separare intre contributiile sociale ale angajatilor si un nou impozit direct pe venitul personal, numit CSG (Contribution Sociale Généralisée), aparut in anul 1998. Contributiile angajatilor reprezinta 2/3 din valoarea contributiilor sociale (69%).