Supravegherea Prudențială

Introducere

Mediul în schimbare, în care se aflǎ bǎncile prezintǎ oportunitǎţi majore pentru acestea, dar totodatǎ presupune riscuri complexe şi variabile care sunt o provocare pentru abordǎrile tradiţionale ale managementului bancar.

Având în vedere aceste considerente şi ţinând seama de principiul prudenţialitǎţii aplicat la nivelul întregului sistem bancar se evidenţiazǎ o formǎ aparte de verificare a unei activitǎţi specifice care este supravegherea bancarǎ.

Aceastǎ formǎ este rezultatul experienţei cǎpǎtate de omenire în urma analizei evoluţiei sistemelor bancare naţionale şi a necesitǎţii generalizǎrii unor principii care sǎ asigure un mecanism de urmǎrire a eficienţei activitǎţii bancare desfǎşurate de fiecare instituţie, componentǎ a sistemului şi de sistem în ansamblul sǎu, în beneficiul economiei şi a întregii societǎţi.

Pentru atingerea scopului identificat se impune necesitatea consacrǎrii supravegherii prudenţiale bancare ca modalitate specificǎ acestui domeniu de activitate.

Dacǎ în celelalte sectoare de activitate vom întâlni instituţia controlului, utilizat, de altfel şi în domeniul bancar, instituţia supravegherii prudenţiale este întâlnitǎ într-un domeniu în care se impune observarea permanentǎ a fiecǎrei componente a unui sistem şi a efectelor activitǎţii acesteia asupra sistemului.

Legǎtura dintre fiecare parte şi sistem trebuie analizatǎ permanent, atât secvenţial, cât şi asupra ansamblului pentru a se putea sesiza toate aspectele care apar şi evolueazǎ cu consecinţe care pot şi trebuie sǎ fie apreciate cu toatǎ responsabilitatea.

În domeniul bancar, evoluţia necorespunzǎtoare a unei instituţii de credit poate produce consecinţe care pot fi uneori dezastruoase asupra altor instituţii din sistem, ceea ce poate duce la periclitarea sistemului, chiar pânǎ la pragul colapsului.

De aceea, societatea şi statul ca formǎ organizatǎ a acesteia nu pot rămâne indiferente la asemenea riscuri, fapt pentru care, în fiecare ţarǎ, a fost creatǎ o instituţie publicǎ însǎrcinatǎ cu apǎrarea unui interes public şi care a primit funcţia de supraveghetor al sistemului bancar.

Toate sistemele bancare au cel puţin o autoritate de reglementare şi de supraveghere. Cu toate acestea, localizarea, structura, puterile de reglementare şi implementare şi responsabilitǎţile specifice ale fiecǎrei autoritǎţi sunt diferite. Aceastǎ variaţie este, de regulǎ, o consecinţǎ a tradiţiilor şi a mediului juridic şi economic al unei anumite ţǎri.

Cap.1. Aspecte instituţionale privind supravegherea prudenţială în România

În prezent, în ROMÂNIA este implementat modelul de supraveghere sectorială, ce urmează segmentarea clasică a sectorului financiar în cele trei pieţe. Potrivit acestui model, există câte o singură autoritate de control pentru instituţiile de credit (Banca Naţională a României), intermediarii financiari ai pieţei de capital (Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare) şi societăţile de asigurare (Comisia de Supraveghere a Asigurărilor).

În ultimul timp, au avut loc tot mai multe dezbateri, pe tema înfiinţării unei autorităţi unice de supraveghere financiară în ţara noastră. În opinia mea, modelul supravegherii unice nu este singura opţiune posibilă pentru remodelarea aranjamentelor de supraveghere financiară în România. Alegerea oricărui alt model de supraveghere(sectorială întărită, funcţională, unică, în funcţie de obiective) care să înlocuiască abordarea sectorială actuală trebuie să reflecte însă realităţile specifice României şi se cuvine a fi făcută numai după efectuarea unor studii aprofundate, care să releve gradul de dezvoltare a conglomeratelor financiare în economia Româniaânească şi măsura în care s-a avansat în procesul de diluare a graniţelor între segmentele tradiţionale ale sectorului financiar. Cercetările privind cadrul optim de supraveghere financiară vor trebui, de asemenea, să analizeze fiecare model dintre cele amintite mai sus, prin prisma avantajelor şi dezavantajelor sale. Indiferent de modelul ales, va trebui să se ţină seama de gradul de implicare operaţională a Băncii Naţionale în controlul prudenţial, în vederea valorificării asocierii dintre activitatea de supraveghere şi cea de bancă centrală.