I. IMPOZITELE 1.1 Notiunea de impozit. Continut si rol. Impozitele reprezinta o forma de prelevare a unei parte din veniturile sau din averea persoanelor fizice si juridice la dispozitia statului in vederea acoperirii cheltuielilor publice. Aceasta prelevare are caracter obligatoriu, este cu titlu nerambusabil si fara contrapestatie din partea statului. Impozitele se stabilesc numai prin lege si au rol deosebit de important din punct de vedere financiar, economic si social : • in domeniul financiar are rolul de a procura resursele necesare efectuarii cheltuielilor publice; • in domeniul economic impozitul reprezinta un instrument de interventie al statului pentru a incuraja sau a descuraja anumite sectoare sau activitati economice; • pe plan social rolul impozitelor este de redistribuire a unei parti din produsul intern brut intre diferitele categorii sociale precum si intre persoanele fizice si juridice. 1.2 Elementele tehnice ale impozitelor Concretizarea si individualizarea fiecarui impozit in parte au o deosebita importanta atat pentru organele fiscale cat si pentru contribuabili in sarcina caror se institue . In acest scop se folosesc urmatoarele elemente tehnice : • subiectul impozitului sau contribuabilul; • suportatorul impozitului; • obiectul impozitului ; • sursa impozitului; • unitatea de impunere; • cota impozitului; • asieta fiscala; • termenul de plata ; Subiectul impozitului sau contribuabilul este persoana fizica sau juridica obligata prin lege la plata impozitului. Totodata, in afara obligatiei de plata a impozitelor datorate, contribuabililor le revin si alte obligatii ce se refera la: declararea obiectului impozabil si a marimii acestora, intocmirea anumitor evidente scrise, depunerea la fisc a unor deconturi periodice. De asemenea, subiectii de impozite au dreptul de a beneficia de facilitatile fiscale legale si de a contesta operatiile considerate ilegale. Suportatorul impozitului este persoana care suporta efectiv impozitul din veniturile sale. Acest element este important in legatura cu distinctia fundamentala dintre impozitele directe si cele indirecte Ca regula absoluta, la impozitele indirecte (TVA, accize) suportatorul difera de platitor si, subiectului impozitului ii revine o indatorire formala de a plati impozitul caci suportarea efectiva se realizeaza de catre persoana care cumpara produsele sau serviciile a caror vanzare este supusa impozitelor acesta, acest fenomen este cunoscut sub denumirea de repercursiunea impozitelor. La impozitele directe, de regula, platitorul si suportatorul sunt aceeasi persoana. Obiectul impozitului este bunul, venitul sau activitatea pentru care se datoreaza impozitele directe, precum si vanzarea, valorificarea sau punerea in ciculatie a unor produse, bunuri si servicii in cazul impozitelor indirecte. In mod traditional acest element poarta denumirea de materie impozabila. Evaluarea materiei impozabile poate fi destul de dificila. De regula, aceasta se face pe baza declaratiei contribuabilului. In alte cazuri, ea se evalueaza conform unor norme fixate de catre autoritatea publica sau se face o expertiza fiscala. Sursa impozitului indica din ce anume se plateste impozitul, adica din venit sau din avere. Ca sursa a impozitului, veniturile apar sub forma salariului, a profitului, dividendului sau rentei, in timp ce averea se prezinta sub forma de capital sau de bunuri mobile si imobile . La impozitul pe venit, obiectul coincide in toate cazurile cu sursa, lucru ce nu se intampla, de regula, in cazul impozitelor pe avere. Unitatea de impunere este in fapt unitatea de masura a materiei impozabile exprimata fie in unitati valorice, fie in unitati naturale. Spre exemplu, la impozitul pe venit unitatea de impunere este unitatea monetara (leul), iar la impozitul peavere avem metru patrat pentru terenuri sau capacitatea cilindrica pentru automobile etc. Cota de impunere reprezinta impozitul ce revine pe unitatea de masura a materiei impozabile.Aceasta poate sa fie o suma fixa sau o cota procentuala . In toate tarile se practica mai multe feluri de cote, fie exprimate procentual fata de valoarea materiei impozabile, fie in unitate monetara pe unitatea de masura a materiei impozabile. Cotele de impozitare exprimate procentual pot fi: • progresive; • progresive in transe (la salarii); • proportionale (la profit) Cota de impunere poate fi aparenta (cea prevazuta de lege) sau reala (care poate fi mai mica sau mai mare decat cea aparenta, datorita unui sistem de scutiri sau penalizari). Asieta fiscala (modul de asezare al impozitului) reprezinta un grup de operatiuni prin intermediul carora se defineste in fiecare caz in parte forma concreta a impozitului si modul in care se aseaza. Asezarea unui impozit presupune: - constatarea si evaluarea materiei impozabile; - stabilirea cuantumului impozitului datorat de catre contribuabil; - perceperea/incasarea impozitului. Termenul de plataprecizeaza data pana la care impozitul trebuie platit. Acest termen are caracter imperativ, astfel ca in cazul nerespectarii sale sunt percepute majorari de intarziere sau se aplica unele sanctiuni cum ar fi: punerea sechestrului pe unele bunuri, vanzarea la licitatie a bunurilor sechestrate . 1.3 Clasificarea impozitelor În practica fiscală internaţională întâlnim o diversitate de impozite, care se deosebesc ca formă şi conţinut. De aceea, pentru a identifica uşor efectele diferitelor categorii de impozite în plan economic, financiar, social şi politic este necesară gruparea acestora pe baza unor criterii ştiinţifice: -trăsăturile de fond şi formă ale impozitelor; -obiectul asupra cărora se aşează; -scopul urmărit de stat prin introducerea lor; -frecvenţa perceperii lor; -instituţia care le administrează. În funcţie de trăsăturile de fond şi formă, impozitele se grupează în: 1. impozite directe; 2. impozite indirecte. 1. Impozitele directe se stabilesc nominal în sarcina unor persoane fiziceşi/sau juridice, în funcţie de veniturile şi averea acestora. De regulă, în cazul acestor impozite, subiectul şi suportatorul impozitului sunt una şi aceeaşi persoană. Pe baza criteriilor care stau la baza aşezării impozitelor directe, acestea se grupează în: • impozite reale (obiective, de produs), în această categorie se includ: - impozitul funciar; - impozitul pe clădiri; - impozitul pe activităţi industriale, comerciale şi profesii libere; - impozitul pe capitalul mobiliar sau bănesc. • impozite personale (subiective), în această categorie se includ: - impozitul pe venituri ▪ impozitele pe veniturile persoanelor fizice; ▪ impozitele pe veniturile societăţilor de capital; ▪ impozitul pe avere; ▪ impozitele pe averea propriu-zisă; ▪ impozitele pe circulaţia averii; ▪ impozitele pe sporul de avere.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
