Metode de măsurare a cantității fizice a gazelor

Dezvoltarea industriei gaziere din România începe cu anul 1917 (prima piaţă a gazelor naturale cuprinzând extracţia, transportul şi distribuţia).

În decursul timpului această dezvoltare a cunoscut diferite etape şi organizări a formei de proprietate ţinând seama de standardele şi normele aferente fiecărei perioade, fapt pentru care nu există o unitate între diversele aparate de măsura a debitului de gaze, unele din acestea prezentând uzuri fizice şi morale.

După anul 1990 au început modernizări în activitatea de măsurare a gazelor naturale prin diverse firme furnizoare de aparatură, prin diferite societăţi de proiectare de construcţii de puncte de măsurare.

Sistemele tehnice şi tehnologice utilizate în măsurarea gazelor naturale depind hotărâtor de:

-debitele de gaze supuse măsurării şi calitatea acestora;

-presiunea gazului în punctul de măsurare;

-caracterul măsurării comerciale (tranzacţionale) ,tehnologice, sau determinarea orientativă a debitelor;

Măsurarea debitelor de gaze naturale se poate face prin 2 metode:

-măsurarea directă a debitelor de gaze naturale;

-măsurarea indirectă a debitelor de gaze naturale;

Metoda directă de măsurare se face, prin măsurarea volumului sau a greutăţii cantităţilor ce evoluează în unitatea de timp.

Metodele directe pentru măsurarea volumică a debitelor de gaze naturale folosesc următoarele aparate de măsură:

contoare cu piston rotativ

contoare cu pistoane profilate

contoare cu turbină

contoare ultrasonice

vortex

contoare cu vârtej

Metoda indirectă de măsurare, se face măsurând efectele legate de curgere a fluidelor cum sunt vitezele, frecările, căderile de presiune datorate creşterii vitezelor sau creşterilor de presiune datorate reducerii vitezei