Monitorizarea calității aerului

INTRODUCERE

Aerul pe care îl inspirăm este parte din atmosferă, amestecul de gaze ce acoperă globul pământesc. Acest amestec de gaze asigură viața pe pământ și ne protejează de razele dăunătoare ale Soarelui. Echilibrul natural al gazelor atmosferice care s-a menținut timp de milioane de ani, este amenințat acum de activitatea omului.

Aerul reprezintă factorul de mediu care constituie cel mai rapid suport ce favorizează transportul poluanților în mediu. Poluarea aerului are multe și semnificative efecte adverse asupra sănătății umane și poate provoca daune florei și faunei în general. Din aceste motive se acordă în ultima perioadă o atenție în creștere activităților de supraveghere, menținere și de îmbunătățire a calității aerului. Calitatea este determinată de emisiile în aer provenite de la sursele staționare și sursele mobile (traficul rutier), cu preponderență în marile orașe, precum și de transportul pe distanțe lungi a poluanților atmosferici.

Atmosfera poate fi afectată de o multitudine de substanțe solide, lichide sau gazoase. Dat fiind faptul că atmosfera este cel mai larg și în același timp cel mai imprevizibil vector de propagare al poluanților, ale căror efecte sunt resimțite în mod direct și indirect de om și de către celelalte componente ale mediului, se impune ca prevenirea poluării atmosferei să constitue o problemă de interes public, național și internațional.Potențial, poluarea aerului este cea mai gravă problemă, întrucât are efecte pe termen scurt, mediu și lung.Pe termen scurt și mediu, poluarea are efecte negative, de natură să pună în pericol sănătatea omului, să dăuneze resurselor biologice și ecosistemelor, să provoace pagube economice.Pe termen lung poluarea produce modificări asupra mediului prin: efectul de seră distrugerea stratului de ozon și ploile acide. Starea atmosferei este evidențiată prin prezentarea poluării de impact cudiferite noxe, calitatea precipitațiilor atmosferice, situația ozonului atmosferic, dinamica emisiilor de gaze cu efect de seră și unele manifestări ale schimbărilor climatice.

Poluanții monitorizați, metodele de măsurare, valorile limită, pragurile de alertă și de informare si criteriile de amplasare a punctelor de monitorizare sunt stabilite de legislația natională privind protecția atmosferei și sunt conforme cerințelor prevăzute de reglementările europene.

Informațiile privind calitatea aerului, provenite de la cele 117 stații de monitorizare și datele meteorologice primite de la 97 de stații de monitorizare sunt transmise la Centrele locale ale celor 38 Agenții Județene pentru Protecția Mediului.

CAP.I POLUANȚII ATMOSFERICI MONITORIZAȚI ÎN ROMÂNIA

I.1 Dioxidul de sulf. Gaz incolor, amărui, neinflamabil, cu un miros pătrunzător care irită ochii și căile respiratorii.

Surse naturale: erupțiile vulcanice, fitoplanctonul marin, fermentația bacteriană în zonele mlăștinoase, oxidarea gazului cu conținut de sulf rezultat din descompunerea biomasei.

Surse antropice: (datorate activităților umane: sistemele de încălzire a populației care nu utilizeaza gaz metan, centralele termoelectrice, procesele industriale.

Efecte asupra sănătații populației: în funcție de concentrație și de perioada de expunere, dioxidul de sulf are diferite efecte asupra sănătății umane precum afectarea sistemului respirator. Dioxidul de sulf poate potența efectele periculoase ale ozonului.

Efecte asupra plantelor: dioxidul de sulf afectează vizibil multe specii de plante, efectul negativ asupra structurii și țesuturilor acestora fiind sesizabil cu ochiul liber.

Efecte asupra mediului: în atmosferă, contribuie la acidifierea precipitațiilor, cu efecte toxice asupra vegetației și solului. Creșterea concentrațiilor de dioxid de sulf acceelerează coroziunea metalelor din cauza formării acizilor.

Metode de măsurare: metoda de referință pentru analiza dioxidului de sulf este metoda fluorescenței în ultraviolet.

- pragul de alertă: 500µg/m³- măsurat timp de 3 ore consecutive în puncte reprezentative pentru calitatea aerului pe o suprafață de cel puțin 100 km³ sau pentru o întreagă zonă.

- valorile limită:

a) 350 µg/m³- valoarea limită orară pentru protecția sănătății umane;

b) 125 µg/m³- valoarea limită zilnică pentru protecția sănătății umane;

c) 20 µg/m³- valoarea limită pentru protecția ecosistemelor.

I.2 Oxizii de azot. Sunt un grup de gaze foarte reactive, care conțin azot și oxigen responsabili pentru ploile acide, afecând atât suprafața terestră cât și ecosistemul acvatic.

Surse antropice: oxizii de azot se formează în procesul de combustie atunci când combustibilii sunt arși la temperaturi înalte dar cel mai adesea ei sunt rezultatul traficului rutier, activităților industriale, producerii energiei electrice. Oxizii de azot sunt responsabili pentru formarea smogului, a ploilor acide, deteriorarea calității apei, efectului de seră.

Efecte asupra sănătății populației: expunerea la concentrații ridicate poate fi fatală iar la concetrații reduse afectează țesutul pulmonar.

Efecte asupra plantelor și animalelor: expunerea la acest poluant produce vătămarea serioasă a vegetației prin albirea sau moartea țesuturilor plantelor, reducerea ritmului de creștere a acestora. Expunerea la oxizii de azot poate provoca boli pulmonare animalelor, care seamănă cu emfizemul pulmonar.

Metode de măsurare: metoda de referință pentru analiza oxizilor de azot este metoda prin chemiluminiscență.

- pragul de alertă: 400 µg/m³- măsurat timp de 3 ore consecutive în puncte reprezentative pentru calitatea aerului, pe o suprfață de cel puțin 100 km².

- valorile limită:

a) 200 µg/m³ NO2- valoarea limită orară pentru protecția sănătății umane ;

b) 40 µg/m³ NO2- valoarea limită anuală pentru protecția sănătății umane;

c) 30 µg/m³ NOX- valoarea limită anuală pentru protecția vegetației;