Activități agricole și non-agricole în Africa

Funcțiile așezărilor rurale

Funcții agricole

Funcții non-agricole

Vasile Cucu (1995), a stabilit în funcţie de structura socio-profesională a populaţiei

active corelată cu valoarea producţiei, poziţia geografică şi volumul fluxurilor de

navetişti, patru tipuri funcţionale de aşezări rurale:

a)Aşezări rurale cu funcţii predominant agricole. Reprezentative pentru această

categorie sunt următoarele subtipuri:

- aşezări agricole, cuprinzând profilele: cerealier, cerealier şi de creştere a animalelor,

legumicol, viticol, de creştere a animalelor;

- aşezări rurale cu activităţi meşteşugăreşti sau industrie mică şi artizanală ce valorifică

unele resurse locale de materii prime;

-aşezări rurale agricole cu rol de cazare a forţei de muncă, aflate în apropierea unor centre

polarizatoare.

b) Aşezări rurale cu funcţii predominant industriale. Reprezentative pentru această

categorie sunt următoarele subtipuri:

- aşezări rurale cu industrie extractivă (cărbune, petrol, gaze naturale, minereuri, roci de

construcţie);

- aşezări rurale cu industrie prelucrătoare a materiilor prime agricole sau minerale;

- aşezări cu industrie extractivă şi prelucrătoare.

c) Aşezări rurale cu funcţii mixte, în care activităţile agricole şi neagricole deţin

ponderi aproximativ egale (între 35 şi 65%), având ca subtipuri:

- aşezări rurale agroindustriale;

- aşezări rurale agroforestiere asociate frecvent cu prelucrarea lemnului;

- aşezări rurale agropiscicole;

- aşezări rurale agricole şi de transport,

- aşezări rurale agroindustriale şi de servicii, având sub 15% din populaţia activă ocupată

în sectorul terţiar.

d) Aşezări rurale cu funcţii speciale:

- aşezări rurale turistice (peste 25% din populaţia activă este ocupată în servicii, alături

de funcţiile agricolă, forestieră, industrială);

- aşezări rurale piscicole şi turistice.

Agricultura însumează aproximativ 1/6 din produsul intern brut al Africii, în timp

ce industria însumează cam 1/3, iar serviciile 1/2.

Ponderea sectorului agricol în economie (Fig. 2) poate varia considerabil de la o țară la alta: de exemplu, în cazul în care economia unei țări se bazează pe petrol, ponderea agriculturii în PIB este mai mică. Totuși, aceasta rămâne foarte importantă în toate țările africane.

Agricultura este o ramură cu un caracter dualist, utilizând atât tehnici rudimentare (Fig. 3), tradiționale, cât și tehnici moderne (Fig 4), de mare randament.

În Africa există un amestec de forme de proprietate și de sisteme de exploatare a terenurilor, determinate de condițiile naturale,

dar și de cele sociale.

Coexistă în acest continent:

- sistemul citemené (agricultura itinerantă) cu plantațiile intensive;

- păstoritul nomad cu fermele zootehnice moderne.

Agricultura intensivă, de mare randament, se practică în (Fig. 5):

- în Africa de Sud;

- pe Valea Nilului: Sudan, Etiopia, Unganda, Rwanda, Burundi și Tanzania;

- în țările Maghrebului: Egipt, Libia, Tunisia, Algeria, Maroc, și Mauritania;

- în câteva puncte izolate de pe coasta Guineii.

Agricultura intensivă se practică și în insula Ukala.

Insula Ukala din lacul Victoria (Fig. 6) are o densitate de 250 loc./km². Cei 74 km² ai

insulei hrănesc peste 20.000 de oameni prin culturi duble și chiar cu 5 recolte la doi

ani. Există amenajări funciare de tipul îndiguirilor și terasărilor.

Se cresc peste 10.000 de bovine, dar nu pentru consumul laptelui, ci

pentru utilizarea gunoiului de grajd drept îngrășământ.