Analiza Comparativă a Megalopolisurilor Boswash și Tokaido

Introducere

Marile megalapolisuri au servit drept obiect de studiu în cadrul multor cercetări academice. Există un număr foarte mare de aspecte care pot fi studiate în cazul acestor aglomeraţii urbane datorită caracterului complex şi datorită diversităţii componentelor acestora.

Scopul acestui proiect este de a vizualiza evoluţia populaţiei urbane la nivel mondial, având drept rezultat constituirea de megalapolisuri şi de a înţelege problemele cu care se confruntă aceste mari areale urbane. Ca studiu de caz, ne-am axat pe analiza comparativă a megalopolisului Boswash şi Tokaido.

Proiectul este structurat în trei părţi. În prima parte am vorbit despre procesul de urbanizare, evidenţiind ritmurile de creştere a populaţiei urbane la nivelul mondial. În această parte am vorbit şi despre crearea megalopolisurilor şi factorii care au stat la baza acestui proces.

În partea a doua am realizat analiza comparativă a celor două megalopolisuri : Boswash şi Tokaido, din punct de vedere al populaţiei, al resurselor şi al transportului.

În ultima parte am evindenţiat principalele probleme cu care se confruntă marile aglomeraţii urbane.

Capitolul 1

Procesul de urbanizare şi crearea megalopolisurilor.

Primul pas în analiza megalopolisurilor este definirea acestora. Dex-ul ne oferă definiţia megalopolisului ca fiind arie urbană foarte întinsă creată prin includerea succesivă a zonelor suburbane și a orașelor învecinate. O altă sursă care ne oferă definirea noţiuni de megalopolis este Dicţionarul Oxford de Geografie. Conform acestui dicţionar, un megalopolis este o arie urbană multi-centrată,ce încorporează un număr mare de oraşe, e populată de mai mult de 10 milioane de locuitori, fiind dominată de reţele complexe de specializare economică.

Megalopolisurile iau forma unor asezări orăşăneşti având o întindere spaţială de sute de kilometri, fiind favorizate de căi de comunicare aşa ca litoral, văi, linii de contact.

Noţiunea de megalopolisul îşi are rădăcinile din Grecia Antică, însemnând „oraş foarte mare”. Tendinţa grecilor antici de a construi un oraş de dimensiuni foarte mari în peninsula Peloponez nu a adus rezultatul scondat, dar a avut drept rezultat constituirea unui oraş mic ce purta denumirea de Megalopolis.

Prima dată termenul de megalopolis a fost utilizat în presă în 1820. În secolul 20 s-a realizat utilizarea academică a acestei noţiuni. Un rol important în definirea acestui concept l-au avut biologul Patrick Geddes, istoricul Lewis Mumford şi geograful Jean Gottman. Atât Geddes şi Mumford au dat termenului de megalopolis conotaţii negative, folosind termenul pentru a se referi la creşterea incontrolabilă şi nedorit de mare a metropolelor. Gottman, pe de altă parte, a folosit termenul pentru a desemna o mare regiune urbană, în special cea a SUA nord-est, şi a evidenţiat oportunităţile culturale ale marii aglomerări urbane, care ar putea furniza o deosebită împlinire personală precum şi materială. Noţiunea dată de Gottman este susţinută şi de către ONU, care defineşte aglomerarea urbană, sau termneul de megalopolis ca "o zonă dens populată care conţine un anumit număr de oraşe, suburbii. O singură aglomerare urbană poate cuprinde mai multe oraşe sau localităţi şi suburbiile lor Până în 1950 a fost doar un singur astfel de mega oraş dar până în anul 2000 numărul lor a crescut la 19, dintre care 11 erau situate în Asia. ONU estimează că până în 2025 vor fi 23 de astfel de aglomeraţii urbane. În timp ce mai multe oraşe sunt incluse în această categorie, aceste oraşe foarte mari manifestă acum o creştere mai lentă decât altele. Deci, partea lor din populaţia lumii urbane este destul de stabilă, la aproximativ 12%. Aceste sisteme complexe urbane remodelează vieţile oamenilor şi constituie atât o provocare cât şi o oportunitate pentru dezvoltarea durabilă.

La baza formării megalopolisurilor a stat procesul de urbanizare care este un proces istoric de apariţie şi de creştere a numărului oraşelor precum şi creşterea concentraţiei potenţialului economic la nivelul acestora. Procesul de urbanizare este însoţit şi de creşterea rolului oraşelor în viaţa societăţii.

Apariţia centrelor urbane a fost impulsionată de crearea unui surplus de bunuri ca urmare a creşterii fertilităţii solului, a apariţiei de noi tehnici agricole,precum şi dezvoltarea intensivă a mijloacelor de transport. După cum am mai menţionat anterior, dezvoltarea oraşelor moderne s-a datorat creşterii importanţei mijloacelor de transport. Oraşele s-au extins din punct de vedere spaţial odată cu creşterea populaţiei în cadrul suburbiilor oraşelor centrale, acestea din urmă având o populaţie în scădere. În aşa fel are loc procesul de formare a ariilor urbane în locul oraşelor clasice. Dezvoltarea intensă a ariilor orăşăneşti a determinat depăşirea echilibrului existent cu decenii în urmă în cadrul spaţiilor urbane. Dacă în trecut, oraşele încorporau mai multe funcţii ca cele rezidenţiale, comerciale,profesionale, în prezent, acestea au devenit locul de desfăşurare a activităţilor de conducere, de afaceri, zonele periferice concentrând zonele rezidenţiale ale claselor avute, locuinţele păturii muncitoare, zonele de desfăşurare ale activităţilor industriale.

Dacă trecem cu privirea asupra situaţiei oraşelor în prezent putem observa o concentrare a populaţiei la nivelul capitalei Japoniei, Tokyo cu 36,5 milioane de locuitori.

Caracteristica actuală a urbanizarii o constituie fenomenul de concentrare a populaţiei în oraşe mari şi foarte mari. Astăzi peste 40% din populaţia urbană a globului traieşte în oraşe milionare. Numărul populaţiei care locuiesc în spaţiul urban atinge cifra de 900 de milioane de oameni manifestând creşteri continue. Principalii factori care determină creşterea numărului oraşelor sunt caracterizaţi de :

- sporul natural al populatiei în cadrul ariilor urbane existente;

- lărgirea zonelor administrative realizându-se o înglobare în cadrul oraşelor a altor spaţii învecinate.

- apariţia de noi oraşe;

- exodul rural, ce reprezintă trecerea de populaţia din zonele rurale spre cele urbane.

Procesul creşterii concentraţiei populaţiei la nivelul oraşelor manifestă şi unele aspecte negative, dintre care am putea menţiona :

-dificultate în socializarea dintre persoane;

-poluarea apei, a aerului, a solului;

-dificulăţii în procesul de aprovizionare a populaţiei precum şi în evacuarea deşeurilor;