Câmpia Română - potențial demografic

.POPULATIA

Identitatea Câmpiei Române se exprimă prin nivelul actual de umanizare, aceasta fiind un rezultat al modului specific de utilizare a ceea ce i-a oferit geosistemului câmpiei factorului uman.

Sunt prezente urme de locuire din paleolitic şi neolitic, din perioadele preromană şi dacoromană.

Populaţia a înregistrat o creştere continuă, astfel că azi Câmpia Română deţine cea mai multă populaţie din ţară (aproape 6 milioane locuitori).

Tabel nr.1. Evolutia numerică a populatiei Câmpiei Române

Anul Nr.total locuitori Densitatea medie totală (loc/km²)

1835 800.000 16,3

1912 2.256.000 53,2

2002 7.089.302 155,3

Surse: Anuarul statistic al României, 2001, INS, Bucuresti

Densitatea a crescut, de la 53.2 loc./km2 (1912) a ajuns la 95 loc./km2 (1996). Diferenţieri teritoriale actuale: 150 loc./km2 în Muntenia Centrală şi în jurul marilor oraşe; 100-150 loc./km2 pe culoare de văi, în zone industrializate. Pe judeţe, valori 286 mai mari sunt în judeţele Prahova (186 loc./km2), Galaţi şi Dâmboviţa, iar mai reduse, în Bărăgan şi judeţele Mehedinţi, Giurgiu.

Soldul natural. Natalitatea a scăzut în ultimii 15 ani de la 19‰ la circa 10-12‰, iar la recensământul din 2002 a ajuns chiar sub 8‰, mai ales în judeţele Prahova, Argeş şi Municipiul Bucureşti.

Evolutia mortalitătii înregistrează cu putine exceptii valori medii la nivel de comune (11-12‰) si ceva mai reduse în mediul urban (8-9‰). Mortalitatea este aproximativ egală cu media pe ţară (11,6‰ în 2002). Rezultă că soldul populaţiei este negativ, cu valori medii de –2,1‰ (apropiate de media pe ţară), cele mai scăzute solduri negative în judeţele Teleorman (–6,6‰), Giurgiu (–4,9‰), şi numai un judeţ a avut sold pozitiv (Galaţi).

Structura pe sexe, cu valori, în favoare populației tinere, imediat după al al doilea război mondial (52% în 1948), a prezentat la sfârsitul anilor 90, la nivelul întregii câmpii, valori aproape normale ale raportului dintre cele două sexe (50,4% femei).Comform lui Urucu (1985): ”feminizarea accentuată a populatiei active caracterizează multe sate si unele orase mari, cu deosebire capitala.”

Structura pe grupe de vârste la sfârsitul secolului al XX-lea s-a modificat mult, comparativ cu mijlocul acestui secol, ca urmare a reducerii natalității si a migrației spre orase si spre alte judete, dar și în afara tării (după 1990). Ca urmare, ponderea populatiei tinere a scăzut continuu, de la valori medii de la 25-30% la nivelul anilor 1948-1955, la mai putin de 20% la recensământul din 1992 și chiar sub această valoare la sfârsitul anilor 90. În 2002 a crescut ponderea populației vârstnice, de 60 de ani, ajungând să reprezinte peste 30 chiar si 33% în multe localităti ale Câmpiei Române.

Îmbătrânirea populatiei câmpiei, cu deosebire a populatiei satelor, este o caracteristică generală a acestei unităti geografice. Îmbătrânirea și reducerea alarmantă a natalitătii, fenomene extinse și în urban, creează o structură demografică ce nu mai poate asigura o evolutie demografică pozitivă câmpiei, generând dezeechilibre ale balaței fortei de muncă și afectând capacitatea de firească generatiilor în următorii 10-20 de ani.

Miscarea migratorie a populatiei a luat amploare în Câmpia Română după 1995, si mai ales, după 1962, odată cu colectivizarea agriculturii și impulsionarea industrializării și urbanizării tării, ceea ce a determinat un aflux de populație rurală spre noile centre industriale ale câmpiei și orasele mari ale acesteia. Orasul Bucuresti primeste populație, cu deosebire tânără, din toate orasele si cele mai multe sate ale câmpiei, cât si din alte judete ale tării. Mobilitatea în teritoriu este mare şi are trei cauze: sporul natural, diferenţiat, tehnologii noi care au disponibilizat forţă de muncă, ritmul mai dezvoltat al unorsectoare economice, care absorb forţa de muncă. Sunt două tipuri de mobilitate, şi anume: deplasări definitive, atât spre noile centre industriale, cât şi peste hotare (din datele existente, în perioada 1975-2001, au emigrat legal 692.225 locuitori din ţară, iar 16,3% dintre aceştia numai din Bucureşti), şi deplasări temporare cătremari centre din apropiere (la Bucureşti, Craiova etc.) şi sezonier (în special pentru munci agricole).