Comerțul cu petrol în America de Sud

Secolul al XX-lea este secolul petrolului, asa cum secolul al XIX-lea este cel al carbunelui. Tiţeiul, împreună cu cărbunii şi gazele naturale fac parte din zăcămintele de origine biogenă care se găsesc în scoarţa pământului. Petrolul, care este un amestec de hidrocarburi solide şi gazoase dizolvate într-un amestec de hidrocarburi lichide, este un amestec de substanţe lipofile. Ţiţeiul în stare brută (nerafinat) conţine peste 17 000 de substanţe organice complexe, motiv pentru care este materia primă cea mai importantă pentru industria chimică (vopsele, medicamente, materiale plastice, etc.) şi producerea carburanţilor. Ca o curiozitate, se poate menţiona că unele varietăţi de ţiţei devin fosforescente în prezenţa luminii ultraviolete.

Petrolul a fost descoperit în urmă cu câteva mii de ani. Având densitatea mai redusă decât a apei sărate, s-a găsit în caverne şi zone cu straturi sedimentare calcaroase, argiloase, sau nisipoase de la suprafaţă, (în Germania, de exemplu, în jurul Hanovrei şi Braunschweig). În cazul în care straturile impermeabile de argilă sunt deasupra, nepermiţând ieşirea la suprafaţă a petrolului, acesta se va găsi în straturile profunde de unde va fi extras prin sonde petroliere.

Straturile de petrol situate la suprafaţă prin oxidare se transformă în asfalt acesta fiind deja descoperit în Orient în urmă cu cca. 12 000 de ani în Mesopotamia antică.

Oamenii au învăţat să folosească asfaltul, prin amestecare cu nisip şi alte materiale ce etanşează pereţii corăbiilor.

Din timpul Babilonului provine denumirea de naptu (nabatu = luminează) care ne indică faptul că petrolul era utilizat la iluminat, acesta fiind amintit şi în legile lui Hammurabi 1875 î.e.n. fiind prima dovadă istorică scrisă pentru reglementarea folosirii petrolului.

Petroleum este un cuvânt de origine romană care provine din „oleum petrae“ = ulei de piatră denumire pe care romanii au preluat-o de la egipteni, care descoperă petrol la suprafaţă în regiunea munţilor Golfului Suez se presupune că în antichtate romanii foloseau petrolul ca lubrifiant la osiile carelor romane, sau în timpul Bizanţului acesta era parte componentă a focului grecesc o armă temută în luptele navale de odinioară.

Petrolul era folosit şi în medicina veche fiind vândut ca leac miraculos universal.

Prima rafinărie de petrol din lume a fost construită în România, la marginea oraşului Ploieşti, în apropierea gării de Sud, pe strada Buna Vestire, nr. 174, de către fraţii Mehedinţeanu. Instalaţiile rafinăriei erau destul de primitive, toate utilajele fiind formate din vase cilindrice din fier sau fontă, încălzite direct cu foc de lemne. Aceste utilaje au fost comandate în Germania firmei Moltrecht ce construia cazane pentru distilarea şisturilor bituminoase, iar în decembrie 1856 începe construcţia “fabricii de gaz” din Ploieşti, pe numele lui Marin Mehedinţeanu.

Preţul petrolului scade rapid prin creşterea numărului de rafinării, petrolul lampant devine o resursă tot mai importantă în iluminat, înlocuind treptat lumânările.

Exploatarea masivă a petrolului începe în secolul XIX pe motivul răspândirii folosirii petrolului în iluminat, care dădea o lumină mai bună producând fum mai puţin în comparaţie cu lămpile cu ulei de balenă, sau lumânările de ceară.

În anul 1852 medicul şi geologul canadian Abraham Gesner obţine patentarea rafinării petrolului lampant curat numit petroleum, iar în 1855 chimistul american Benjamin Silliman propune purificarea petrolului cu acid sulfuric.

Pentru obţinerea masivă a petrolului, urmează o perioadă de forare intensivă. Cel mai renumit foraj este efectuat de Edwin L. Drake la 27 august 1859 în Oil Creek, Pennsylvania, fiind finanţat de industriaşul american George H. Bissell, aici găsindu-se la 21,2 m adâncime zăcăminte mari de petrol.

După introducerea iluminatului electric a scăzut importanţa petrolului în iluminat, dar s-a extins utilizarea drept carburant în industria automobilului. Familia de industriaşi americani Rockefeller, întemeietoare a companiei Standard Oil Company, a convins opinia publică să folosească benzina în locul etanolului pe post de carburant în industria automobilului, combătând concepţia lui Henry Ford.

Petrolul – in mod justificat numit si “aurul negru“, pentru calităţile sale ca şi pentru avantajele ce rezultă din prelucrarea lui – s-a numărat printr-o “continuitate remarcabilă” în ce priveşte utilizarea lui în cursul istoriei, “apărând pretutindeni, universal şi multiplu, etern şi misterios”. Neîndoielnic, petrolul nu a fost dintotdeauna la fel de râvnit şi apreciat, ci de-abia în ultimii 100 de ani, s-a impus ca un produs extrem de căutat, ca un element al solului indispensabil bunei desfăşurări a vieţii economice moderne şi ca un important factor al politicii internaţionale, promovând, în consecinţă dese şi internaţionale conflicte diplomatice, economice şi chiar militare.

Pe plan mondial adevărata problemă a petrolului s-a ivit la sfârşitul secolului al XIX-lea şi la începutul secolului nostru adică atunci când s-a trecut la utilizarea pe scară tot mai largă a derivatelor obţinute din “aurul negru”.

În decursul a numai câteva decenii, petrolul a devenit unul din elementele fundamentale ale vieţii economice moderne. El este după expresia fericită a unuia dintre specialiştii domeniului – “sângele economiei”. Potrivit opiniei lui Cesar Alimenti, petrolul constituie, în epoca contemporană “Meniu de boltă”, pentru industrie, transport şi prima condiţie pentru apărarea naţională a statelor.

Petrolul, consemna Eduard Ward, în 1960 – a devenit “universal şi internaţional”. Toate ţările au început să-l caute frenetic în solul lor, căci el aduce independenţă economică şi bogăţie.

Petrolul a reţinut – începând din jurul anului 1900 – tot mai mult atenţia statelor producătoare sau neproducătoare ale preţiosului combustibil şi unele şi celelalte s-au arătat preocupate să-şi asigure cantităţile necesare unei bune desfăşurări a vieţii lor economice, în primul rând, pentru statele producătoare, problema nu prezenta dificultăţi, iar unele dintre ele (SUA îndeosebi) s-au folosit de avantajul posedării unor bogate rezerve de ţiţei pentru s-şi extinde dominaţia economică şi în consecinţă, politică în diverse zone de pe glob.Într-un secol, petrolul a devenit prima industrie a lumii.