Criza canalului Suez

Constructia Canalului Suez

Istoria canalelor a inceput acum 3000 de ani. Canalul Nahawan, construit in valea Tigrului in timpul perioadei babiloniene, avea o latime de peste 100 m si o lungime de 300 km, iar apele lui alimentau o retea intinsa de canale de irigatie mai mici. Canalele babiloniene au fost folosite si pentru navigatie, dar aveau sa treaca mai multe veacuri pana sa fie construite canale menite exclusiv pentru transport. Marea epoca a canalelor pentru navigatie s-a deschis in secolul al XIX-lea si a ajuns la apogeu cu construirea Canalului de Suez, primul destinat in mod specific pentru navigatia vapoarelor. Dimensiunile erau uriase : 160 km lungime ; 22 m latime si, initial, 8 m adancime.

Nevoia construirii unui canal era neindoielnica. Comertul intre Europa si Orientul Indepartat implica o lunga calatorie in jurul capului Africii, iar costul combustibilului si lipsa unor statii de buncheraj insemna ca vapoarele nu puteau concura cu cliperele rapide in comertul cu marfuri atat de cautate precum ceaiul chinezesc.

La 25 aprilie 1859, la Port Said, Egipt, incep lucrarile la Canalul Suez, un canal de apa artificial care urma sa se intinda pe 101 mile, de-a lungul istmului Suez, si sa lege Marea Mediterana de Marea Rosie.

Figură 1. Canalul Suez

Ferdinand de Lesseps, diplomatul francez care a organizat colosalul proiect, a dat prima lovitura de tarnacop ce a inaugurat constructia. Inca din antichitate au fost construite canale artificiale in regiunea Suez, care legau continentul asiatic de cel african. Sub dinastia egipteana Ptolemeu, un canal lega Lacurile Amare de Marea Rosie, iar un alt canal se indrepta spre nord, de la lacul Timsah pana la fluviul Nil. Aceste canale au cazut in paragina sau au fost distruse din motive militare. Inca din secolul al XV-lea, europenii au propus construirea unui canal de-a lungul Suezului, care sa permita negustorilor sa navigheze intre Mediterana si Oceanul Indian prin Marea Rosie, in locul ocolirii Capului Bunei Sperante, din Africa. Prima analizare a istmului a fost facuta in timpul ocupatiei franceze a Egiptului, la sfarsitul secolului al XVIII-lea, iar generalul Napoleon Bonaparte a examinat personal ramasitele vechiului canal. Franta a facut si alte studii ale canalului, iar in 1854 Ferdinand de Lesseps, fostul consul francez la Cairo, a semnat o conventie cu guvernatorul otoman al Egiptului, Mahomed Said, in scopul construirii unui canal. O echipa internationala de ingineri a intocmit un plan al constructiei, iar in 1856 a fost formata Compania Canalului Suez, careia i-a fost acordat dreptul de a exploata canalul timp de 99 de ani dupa finalizarea lucrarii. Beneficiile care urmau sa rezulte din exploatarea canalului trebuiau impartite dupa cum urmeaza: 15 % guvernului egiptean, 10% fondatorilor si 75% actionarilor.

Lucrarile au inceput in aprilie 1859. Efortul depus pentru construirea canalului a fost colosal. La inceput, forta de munca folosita s-a ridicat la 20000 de lucratori (felahi), inlocuiti treptat cu masinarii. In 1867 functionau 60 de excavatoare proiectate special. Chiar si asa, a fost nevoie sa fie adusi 1500 de terasieri experimentati din Piemont (Italia) pentru a disloca un imens bloc de piatra la Shaluf. A fost construit un port la Port Said. Pana in momentul in care a fost deschis canalul in 1869, lucratorii deplasasera 75 mil. de m³ de pamant. A fost una dintre cele mai mari realizari in materie de constructii civile din secolul al XIX-lea. Conflictele de munca si o epidemie de holera au incetinit procesul de constructie, iar Canalul Suez nu a fost finalizat decat in 1869 – cu patru ani in urma termenului stabilit initial.

Pe 17 noiembrie 1869, Canalul Suez a fost inaugurat oficial intr-o ceremonie fastuoasa. Mai tarziu, Ferdinand de Lesseps avea sa incerce fara succes sa construiasca un canal de-a lungul istmului Panama. De Lesseps a murit in 1894. In momentul deschiderii sale, Canalul Suez avea o adancime de doar 25 de picioare, o latime de doar 72 picioare la fund si intre 200 si 300 picioare la suprafata. In consecinta, mai putin de 500 de nave au navigat pe acest canal in primul sau an de functionare. Insa in 1876 au inceput sa fie facute imbunatatiri semnificative, iar canalul a devenit unul dintre cele mai importante canale de navigatie din lume.