Dezindustrializarea în București

Rezumat: Unul dintre cele mai vizibile procese care au afectat Bucureştiul a fost dezindustrializarea, ca urmare a tranziţiei de la o economie centralizată de tip socialist, la o economie de piaţă. Pe lângă alte procese urbane, dezindustrializarea Bucureştiului reprezintă una din tendinţele majore ale istoriei recente a oraşului, zonele industriale fiind răspândite atât în zonele centrale, cât şi pe fostele „platforme” industriale încercuite de mari cartiere rezidenţiale. Dezindustrializarea a lăsat în urmă spaţii dezafectate, pe actualele terenuri înălţându-se astăzi clădiri estimate la sute de milioane de euro. Reconversia zonelor industriale a implicat schimbarea destinaţiei acestora în favoarea unor proiecte comerciale ori rezidenţiale. Dupa 1990, apar insule antreprenoriale urbane, ce reprezintă surse ale revitalizării şi regenerării urbane şi o soluţie structurală la problemele create de dezindustrializare.

Deindustrialisation in Bucharest. One of the more visible processes that have affected Bucharest was the transition from an industrialised society, as a result of the passing from a centralized socialist economy to a market economy.Despite other urban processes, this transition is one of the major trends of recent history of Bucharest, industrial areas being spread both in central areas as well as on former industrial "platforms" surrounded by large rezidential quarters. the transition from an industrialised society left behind disabled spaces, on which today stand buildings valued at one hundred million. The conversion of industrial areas has involved changing their destinations in favor of commercial or residential projects. After 1990, entrepreneurial urban islands emerge, which represent sources of urban revitalization and regeneration and a structural solution to the problems created by this transition.

Cuvinte cheie: tranzitie, zone industriale, insula antreprenoriala urbana, reconversie

Keywords: transition, industrial areas, entrepreneurial urban islands, conversion

1. Introducere

Dezindustrializarea este o transformare economică, dar şi una culturală, fiind unul din cele mai vizibile procese care au afectat estul Europei. Este un proces prin care o ţară sau o regiune trece de la un sistem economic bazat pe industrie la o economie a serviciilor sau a informaţiei.

Începând cu mijlocul secolului al XIX-lea, industria a devenit o prezenţă economică şi culturală importantă în peisajul oraşului, în ultimii 10-15 ani ea începând să se contracte. „Fabrica” nu este o realitate neutră nici în momentul de faţă, iar punerea în discuţie a trecutului „impur” pune în discuţie peisajul urban generat de dezindustrializare, situat între maidanul industrial şi complexele rezidenţiale. Dezindustrializarea este un termen sugestiv în special pentru diminuarea ocupării industriale: industria nu mai creşte din punct de vedere cantitativ, ea însa se va înnoi profund, trecând spre o nouă calitate, în contextul unei restructurări globale, ce cuprinde în proporţii diferite toate ramurile economiei şi cele trei sectoare.

La nivelul României, dezindustrializarea semnifică transformarea acesteia din producătoare în importatoare, transformarea ţării în piaţă de desfacere pentru produsele altora.

Fiind o problematică de actualitate a Bucureştiului, dezindustrializarea a fost studiată de numeroşi autori, între care îl amintim pe Liviu Chelcea, care în ampla sa lucrare “Bucurestiul postindustrial. Memorie, dezindustrializare şi regenerare urbană” vizează aspecte privind peisajul urban generat de dezindustrializare. Acest studiu este, în esenţă, mai puţin unul istoric şi de patrimoniu şi mai curând unul de sociologie urbană, cu prelungirile teoretice ale problemei dezindustrializării spre studii de geografie şi istorie urbană, studii de patrimoniu, urbanism sau economia culturii. Un alt autor al unor studii ample privind istoricul şi evoluţia teritorială a oraşului Bucureşti este geograful Vintilă Mihăilescu, a cărui lucrare, „Evoluţia geografică a unui oraş-Bucureşti” reprezinta o incursiune în timp prin etapele de dezvoltare a capitalei noastre. Această lucrare este o abordare din perspectiva geografică a evoluţiei Bucureştiului, evidenţiind totodată aspecte importante ale acesteia.

Articolul vizează surprinderea problematicii dezindustrializării în oraşul Bucureşti, ca urmare a tranziţiei de la o economie centralizată la una de piaţă. Prima parte a articolului este dedicată unor aspecte privind reconversia zonelor industriale prin proiecte comerciale ori rezidenţiale (în zona Obor, Orhideea, Politehnica şi altele) şi în cadrul acesteia este detaliat procesul de evacuare al industriei din nucleul urban al Bucureştiului spre şoseaua de centură şi căile de acces dinspre oraş. Partea a doua a articolului include efecte ale dezindustrializării, reprezentate prin “insulele antreprenoriale urbane” ce cuprind sedii de bănci, de firme, clădiri pentru birouri ori obiective culturale (Zona Piaţa Victoriei, Piaţa Charles de Gaulle şi altele). De asemenea, articolul evidenţiază că nu există momentan în Bucureşti o tipologie de insule antreprenoriale care să includă concentrări de activităţi culturale, însă se încearcă elaborarea unor proiecte privind acest aspect.

Prezentul articol ar putea răspunde unor întrebări precum : “ Prin ce se manifestă procesul dezindustrializării în Bucureşti?” sau “Ce efecte a avut asupra Bucureştiului dezindustrializarea?"

2. Descrierea geografică a arealului studiat

Bucureştiul face parte dintre capitalele de stat cu poziţie excentrică faţă de hotarele ţării, ca Parisul sau Londra, de exemplu. Se găseşte în jumătatea sudică a României, la o răspântie complexă de drumuri mari, dintre care trei de interes internaţional.

Încă din perioadele de conturare a ceea ce este în prezent capitala, Bucureştiul a fost tratat ca element reprezentativ. În acest sens, importanţa acordată şi dorinţa de a a-l face cunoscut şi celorlalţi a implicat conturarea unei imagini pozitive în concordanţă cu cerinţele celorlalţi.

Distrugerea acestei imaginii în perioada comunistă a fost totală, valorile promovate de cele două sisteme ideologice fiind total opuse. Normal, schimbările tumultoase din istoria capitalei au afectat profund şi elementele de imagine şi identificare a reperelor. Balanţa între două sisteme ideologice, între multiple zone culturale, marchează negativ identitatea oraşului. Opoziţia între reperele vechi şi cele noi distruge percepţia asupra elementelor, creând confuzie şi detaşare faţă de orice poate fi considerat ca valoare.

Centrul istoric vechi al Capitalei este cel care suferă cel mai mult prin prisma acestor ciocniri de reprezentativitate şi identitate a valorilor.

Construite aproape exclusiv în perioada comunistă habitatele urbane sunt tributare imaginii respective - adică planurilor arhitecturale. Reperele unui cartier sunt date de pieţe şi puncte comerciale. Este uşor de înţeles de ce există această identificare cu centrele comerciale. Absenţa şi dificultăţile în procurarea produselor banale a determinat o mare parte a populaţiei să îşi asume (inconştient) raportarea printre cele mai importante valori la comerţ. Deloc surprinzător şi în ultimii ani (2000-2007), odată cu deschiderea hypermarketurilor şi mallurilor acest tip de reper a fost şi mai mult accentuat.