Ecosistemul Mării Negre

ECOSISTEMUL MĂRII NEGRE

Marea Neagră, încadrată în categoria ecosistemelor naturale, constituie un complex de ecosisteme, numit biom. Ea prezintă particularităţi privind condiţiile de viaţă ale organismelor, care o individualizează între celelalte mări de pe glob.

Caracterizarea bazinului hidrografic

Marea Neagră reprezintă o prelungire a Mării Mediterane, de care se leagă prin strâmtorile Bosfor şi Dardanele. Are o lungime maximă de 1150 km şi o lăţime de 611 km. Lungimea totală a ţărmurilor este de 4000 km, din care ţărmul românesc reprezintă 6%. Suprafaţa Mării Negre este de 413448 km². Adâncimea maximă a Mării Negre atinge 2245 m, iar cea medie 1197 m.

De la ţărm şi până la izobata de 200 metri, fundul Mării Negre coboară lin, după care prezintă o pantă foarte înclinată, adâncimile crescând brusc către fund; înspre N-V izobata de 180 m se depărtează mai mult de ţărm, ca rezultat al imenselor cantităţi de aluviuni aduse de principalele fluvii şi râuri (Dunărea- aduce anual 753 milioane tone aluviuni, la care mai contribuie: Nistrul, Bugul şi Donul).

Trăsătura caracteristică a Mării Negre constă în faptul că este cuprinsă într-o zonă întinsă de uscat (masa continentală euroasiatică), ceea ce influenţează îndeosebi particularităţile ei climatice.

Marea Neagră se prezintă ca un biotop specific şi ca un mediu unic de sedimentare datorită unei zone în care abundă hidrogenul sulfurat ( sub 160 metri adâncime). Sedimentele Mării Negre sunt rezultatul biocenozelor caracteristice faciesuri (straturi care pe toată întinderea lor au acelaşi conţinut de faună şi floră), adevărate cimitire ale organismelor ce pier (tanatocenoze).

Stratificarea apei

Din cauza influenţei apelor mediterana ce intră prin Bosfor s-au format două straturi de apă bine distincte, de salinităţi diferite.

Până la izobata de 180 m există un strat de apă, bine aerat, cu o concentraţie moderată de săruri, ce oferă posibilităţi mari de viaţă animalelor şi plantelor acvatice.

De la 180 m adâncime până la fund (65 % din suprafaţa totală a fundului Mării Negre sau 9/10 din volumul ei) se întinde zona hidrogenului sulfurat, produs de bacteriile anaerobe, zonă în care viaţa animalelor nu se poate dezvolta.

Zonarea Mării Negre

Marea Neagră prezintă trei zone majore:

- zona litorală ( care coincide cu platforma continentală), care coboară până la 180 m (ea ocupă o treime din suprafaţa mării);:

- zona pelagică, care cuprinde masele de apă din largul mării;

- zona abisală, care cuprinde adâncurile mării ( până la adâncimea maximă de 2245 m).

În fiecare din aceste zone trăiesc diferite vieţuitoare.

Componente ale biocenozei

O particularitate a Mării Negre constă în faptul că viaţa vegetală şi animală este reprezentată numai în straturile superficiale, începând de la ţărm şi până la adâncimea de 150-200 m. Mai jos apa este infectată cu hidrogen sulfurat, în care pot trăi numai bacteriile anaerobe, ceea ce face ca 85-90 % din întreaga masă de apă să fie complet lipsită de viaţă. Salinitatea redusă face ca numărul de specii din Marea Neagră să fie de 4 ori mai mic decât în Marea Mediterană.