Excesivitatea climatului în Câmpia Bărăganului

Hazard – vulnerabilitate - rezilienţă – senzitivitate – risc – dezastru.

Expuse influenţelor şi excesivităţii aerului continental cele mai vulnerabile sunt teritoriile din faţa barajului orografic din punctul de vedere al fenomenelor de uscăciune şi secetă: Câmpia Bărăganului.

Prezintă o vulnerabilitate mai mare la riscurile termice, pluviale şi la cele mixte decât alte regiuni ale României.

Ierarhizare: uscăciune – secetă - deşertificare

Scopul acestei lucrări este de a aduce în prim plan riscul lacare este supusă partea sud – estică a României, mai exact Câmpia Bărăganului, având în vedere poziţia sa geografică din punct de vedere climatic. Sunt vizaţi factorii radiativi, dimamici şi fizico – geografici:

radiaţia solară – sursa dinamicii aerului

circulaţia generală a atmosferei

centrii barici de acţiune (Anticiclonul Azorelor, Ciclonul Islandez, Anticiclonul Est – European, Ciclonii Mediteraneeni etc.)

suprafaţa subiacentă activă (diferenţieri impuse de relief, hidrografie, vegetaţie, soluri etc.)

Obiectivele acestei analize sunt induse de o necesitate a unor argumente relevante ce vizează involuţie alarmantă a situaţiei socio – economice a Câmpiei Bărăganului indusă de hazardurile climatice active şi nu numai.

Repartiţia geografică a Tm anuale (grade Celsius) din România

Sursa: Ariditatea, seceta, evapotranspiraţiaşi cerinţele de apăale culturilor agricole din România, Ed. Ovidius University Press, Constanţa, 2007

Un exemplu de caracter regional şi asimetric, pe care îl denotă hazardurile şi riscurile climatice de pe teritoriul României, îl reprezintă seceta anilor 1945-1946, care deţine recordul secolului în ceea ce priveşte durata şi, mai ales, intensitatea ei (Bogdan, Niculescu, 1992).

În regiunile de sud-est ale ţării, precipitaţiile căzute au totalizat doar 50% din valoarea medie anuală, iar deficitul de apă din sol calculat pentru cultura porumbului a fost de 4 000 – 5 000 m3/ha (recoltele fiind de 100-300 kg/ha), în regiunile din sud-vestul României, cantitatea de apă a fost de circa 70-80 % din valoarea medie multianuală, iar deficitul de apă din sol - de circa 2 000 m3/ha (N. Al. Rădulescu, 1964).

De asemenea, seceta anului 2000 este considerată după intensitate ca fiind a doua mare secetă a secolu­lui XX (după cea din 1945-1946)

Situaţia nu s-a schimbat nici în secolul XXI, anumiţi ani demonstrând că există şi luni excesiv de secetoase, în care cantitatea de precipitaţii este cu peste 50% mai redusă decât media multianuală (cotată LES după criteriul Helmann)

Caracterizarea pluviometrică pe durata unui an dintr-un interval considerat, se poate face cu indicele pluviometric Ia care are expresia:

Ia = N + 2P/N + 2S

unde:

N - numărul lunilor normale

P - numărul lunilor ploioase

S – numărul lunilor secetoase

Este unul din cei mai uzuali termeni folosiţi de meteorologi datorită uşurinţei cu care se calculează (Willeke ş.a., 1994).