Insulele Galapagos

Insulele Galapagos din oceanul Pacific sunt unele dintre cele mai izolate insule de pe glob. Izolarea lor a dus la dezvoltarea unei game largi de animale şi plante neobişnuite şi uneori unice care au avut un impact enorm în desluşirea evoluţiei biologice. În Oceanul Pacific, la 1000 km vest de ţărmul Americii de Sud, există un arhipelag unic de insule. Numite iniţial Insulele Vrăjite, arhipelagul adăposteşte o floră şi o faună unică pe Pământ, acest ansamblu fiind numit cel mai mare laborator natural al evoluţiei speciilor. Această biodiversitate unică l-a inspirat pe naturalistul Charles Darwin să scrie Originea speciilor, o lucrare ce a transformat modul în care omenirea privea istoria şi evoluţia vieţii pe Pământ. Arhipelagul este cunoscut azi sub denumirea de Insulele Galapagos.

Create de activitatea vulcanica au margini joase si cratere inalte. Oficial poarta denumirea de "Colon Arhipelago" (arhipelagul lui Columb), însā cunoscute sunt ca Insulele Galapagos sau Insulele testoaselor. Arhipelagul este construit din 19 insule, dintre care 13, mai mari, variază ca suprafaţă de la 4.588 km² , la 14 km². Cele 6 insule mai mici au o suprafaţă cuprinsă între 1-5 km². Pe lângă insulele principale există numeroase insuliţe şi stânci. Principalele insule sunt Isabela (cea mai intinsa de forma literei L), San Cristobal (pe care se afla azi centrul administrativ al arhipelagului- Puerto Baquerizo Moreno), San Salvador (cea de-a doua ca intindere), Santa Maria, Santa Cruz si Fernandina. Cea mai mare insulă din arhipelag este Insula Isabela care, cu o lungime de aproximativ 132 km, acoperă mai mult de jumătate din aria de uscat a Arhipelagului Galapagos. Muntele Azul de pe Insula Isabela este cel mai înalt punct al arhipelagului, cu o înălţime de 1.689 m. Astăzi 5 dintre insule sunt locuite, cu o populaţie de aproximativ 20.000 de locuitori, majoritatea lucrează în industria turismului. Insulele se disting si prin faptul cã albastrul cerului este rareori pãtat de nori, iar oceanul are nuante de turcoaz.

Suprafaţa stâncoasă a insulelor trădează originea lor geologică. Insulele Galapagos sunt insule vulcanice formate din lava care s-a înălţat de pe platforma marină, cu 4-5 milioane de ani în urmă. În comparaţie cu vârsta Pământului, Insulele Galapagos sunt extrem de tinere şi procesul de transformare continuă şi astăzi. Activitatea vulcanică este continuă –cea mai recentă erupţie vulcanică de amploare a avut loc pe insula Fernandina in 1995. Versantii conurilor vulcanice sunt imbracati de tufisuri din familia euphorbiaceelor si palcuri de paduri tropicale alcatuie din mimoze si compozee arborescente, dar lipsite de palmieri si cactee.

Clima si vegetatia

Insulele au apãrut la intersectia a patru curenti oceanici majori, care vin din toate colturile Pacificului. Aceasta întrepãtrundere de curenti calzi si reci genereazã o extraordinarã diversitate de viatã marinã.

Clima Insulelor Galapagos are două anotimpuri – sezonul ploios din ianuarie până în iulie, şi cel secetos din iulie până în decembrie. Cea mai rece perioadă este cuprinsă între lunile mai şi iulie, când temperaturile coboară la 18-20°C. Fenomenul meteorologic El Nino care afectează regiunile din preajma Pacificului face ca precipitaţiile anuale să fie imprevizibile şi pot cauza secete sau ploi torenţiale. Insulele au şase zone diferite de vegetaţie pe care cresc aproximativ 700 de specii de plante, dintre care 40% sunt endemice sau specifice doar acelei regiuni. Pe zona litorală, sau regiunea joasă de coastă, cresc plante ca mangrovele, care pot tolera conţinutul ridicat de sare al apei marine-cum ar fi Rhizophora mangle, Laguncularia, Avicennia. Deasupra zonei litorale se află o zonă aridă dominată de cactuşi arborescenti, acacii si prosopis. Genul Brachycereus cuprinde o singura specie de cactusi si anume Brachycereus nesioticus. Planta provine din Insula Bartolome si colonizeaza zonele vulcanice de unde si numele care ii este atribuit (cactusul de lava).

Umiditatea creşte cu altitudinea şi deasupra pădurilor de cactuşi giganţi în formă de pară este zona de tranziţie unde plantele aride se răresc şi domină pădurile de plante perene. Pe insulele mai înalte, cum ar fi Isabela, pădurile fac loc vegetaţiei de mare altitudine, în care domină arborele de muşchi Scalesia(scalesia cordata, scalesia pedunculata), endemic, şi înfloresc abundent orhideele. Pe platourile umede se intalnesc ferigi si rogozuri. La o altitudine şi mai mare se află o zonă fără arbuşti; doar insulele Santa Cruz şi San Cristobal au o altitudine suficient de mare pentru aceasta vegetatie.

Fauna