Megapolisuri Americane vs Megapolisuri Asiatice - Tendințe și Caracteristici

Introducere

Relevanța acestei teme de cercetare la etapa actuală de dezvoltare a megapolisurilor constă în aceea că e posibil de a viziona dualitatea procesului de uranizare: dintr-o parte, clădirile și infrastructura creează un mediu de calitate mare; pe de altă parte – crește decalajul oamenilor față de mediul natural, adică înlocuirea ei cu mediul artificial și poluarea de diferite tipuri. Pe lângă impactul direct asupra sănătății populației, poluarea mediului natural-antropogen acționează negativ asupra tuturor sferelor de economie a aglomerărilor urbane, dar în practică aspectele economice și ecologice de dezvoltare se privesc aparte.

Populația contemporană este atrasă de orașele mari. Mulți oameni caută avantajele orașelor mari, ca de exemplu: oferta de servicii, infrastructura dezvoltată, nivelul de viață mai ridicat etc. Dar însuși oamenii care trăiesc în aceste orașe, megapolisuri nu sunt prea satisfăcuți. Pentru exemplu luăm New York-ul și orașele din California. Specialiștii de la Universitatea Warwick și de la Hamilton College din New York, în frunte cu Professor Andrew Oswald, au pornit de la constatarea că viața în New York și California nu e chiar „minunată”. Locuitorii acestor orașe obțin scoruri mici la testele menite să estimeze „nivelul de fericire” în care oamenii se simt mulțumiți de viața lor. Problema este, după cum au explicat cercetătorii, că, dacă foarte mulți oameni cred că aceste locuri sunt excelente, ele vor deveni suprapopulate, cu următoarele consecințe: traficul foarte dificil, scumpirea locuințelor, poluarea mediului etc. După cum am evidențiat deja în avantajele orașelor mari, salariile mari și oferta de muncă rămân principalele avantaje care compensează scăderea populației în aceste orașe.

Un termen, legat de problema urbanizării – megapolis -ul. Pentru prima dată acest termen (din grec. megas – mare și polis – oraș) a fost folosit de autorul englez T. Herbert în sec.XVII pentru denumirea capitalelor. Dar treptat termenul a devenit vechi și acum așa sunt numite cele deosebit de mari. În prezent (termen introdus de Jean Gottmann ) megapolisurile reprezintă forma cea mai înaltă de hipertrofie urbană, situându-se deasupra celorlalte organisme urbane, cuprinzând și subordonându-și o serie de conurbații, interurbații și aglomerații, dar și orașe propriu-zise. Megapolisurile au aspectul unor ansambluri de așezări orășenești cu o desfășurare spațială de ordinul sutelor de kilometri, dezvoltându-se preferențial pe anumite axe, favorizate din punctul de vedere al căilor de comunicație care pot lăsa între ele spații mai puțin urbanizate.

Noi toți suntem martori al unui fenomen care influențează din ce în ce mai mare asupra dezvoltării culturii, politicii și modului de viață a omului. Are loc nu numai creșterea populației planetei, dar și concentrarea populației în anumite aglomerări urbane gigante – în megapolisuri. Orașele mari se îmbină unul cu altul, formând megapolisuri cu o populație de multe zeci milioane de oameni. Așa teritorii, care sunt situate, de exemplu, între New-York și Boston sau Tokyo și Osaka, sunt populate total. Separarea unui oraș de la altul e imposibilă – acesta este unul întreg. Aceste orașe le diferențiază doar divizionarea administrativă.