Monografia orașului Bacău

Introducere

Municipiul Bacau nu apare ca un obiectiv turistic important pe harta tarii, iar orasul nu dezvaluie repere deosebite in acest sens. Totusi, la o privire mai atenta, ascunse printre cladirile impunatoare care marcheaza dezvoltarea recenta a orasului, apar locatii cochete care pot dezvalui o puternica amprenta culturala a orasului.

Reperele de baza sunt personalitatile care au onorat orasul de-a lungul timpului. Fie ca e vorba de un poet emblematic ca George Bacovia, sau de un savant ca Ion Borcea, vietile lor sunt onorate si readuse in memorie prin casele memoriale ingrijite pana in ziua de astazi. Biserica Precista, ctitorita de Stefan cel Mare, este una din cele mai reprezentative din colectia de lacasuri de cult bacauane.

Desi poate insuficient mediatizate, intr-o zona - Moldova - ce abunda de spiritualitate si cultura, bisericile, casele memoriale si complexele muzeale bacauane pot deveni o borna insemnata in traseul oricarui turist care poposeste pe aceste meleaguri.

Casa memoriala George Bacovia

FIG.1. POZIŢIA GEOGRAFICĂ A MUNICIPIULUI BACĂU

Municipiul Bacău, reşedinţa judeţului cu acelaşi nume, este situat în partea centralvestică a Moldovei, la doar 9, 6 km în amonte de confluenţa Siret-Bistriţa. Valea comună a celor două râuri are aspectul unui vast uluc depresionar cu orientare nord-sud, cu o deschidere laterală spre vest, spre valea Bistriţei, şi o îngustare spre sud, ”poarta Siretului”, suprapunându-se contactului dintre Colinele Tutovei şi culmile subcarpatice Pietricica- Barboiu.

Geografic, se află la interferenţa meridianului de 26º55' longitudine estică cu paralela de 46º35' latitudine nordică.

Din punct de vedere administrativ se învecinează cu comunele Hemeiuşi şi Săuceşti, în nord, cu comuna Letea Veche, în est, la sud cu comuna Nicolae Bălcescu, iar în vest, cu comunele Luizi-Călugăra, Măgura şi Mărgineni. Între aceste limite oraşul ocupă o suprafaţă de 4 186, 23 ha, fiind situat la altitudini de 151-181 m.

Poziţia şi cadrul natural au favorizat dezvoltarea rapidă a aşezării de pe Bistriţa, încă din Evul Mediu Bacăul devenind un important nod de intersecţie al principalelor artere comerciale din partea central vestică a Moldovei. Drumul Siretului sau drumul moldovenesc, care unea oraşele baltice cu zona dunăreano-pontică, se intersecta cu drumul păcurii, ce începea la Moineşti, cu drumul sării, dinspre Târgu Ocna, cu drumul Braşovului (drumul de jos), cu drumurile Transilvaniei ce traversau Carpaţii Orientali prin pasurile Ghimeş, Bicaz,

Tulgheş, şi cu drumul plutelor, pe Bistriţa. Toate arterele din NV şi SV se îndreptau spre bazinele Bârladului şi Prutului prin nordul Colinelor Tutovei.

Şi azi Bacăul e străbătut de o reţea densă de căi rutiere care îi asigură legătura cu alte localităţi - E85 (44 km până la Roman, 87 km, până la Adjud); DN15 / Calea Moldovei, Ştefan cel Mare, 9 Mai (58 km până la Piatra Neamţ); DN 2F / Calea Bârladului (83 km până la Vaslui), DN 2G / Calea Moineşti, str. Energiei, str. G. Bacovia, B-dul Unirii (55 km până la Moineşti), DN 11 / Narciselor - dar controlează şi reţeaua feroviară pe tronsoanele Adjud –

Bacău, Bacău – Roman, Bacău – Paşcani, Bacău – Bicaz. În ceea ce priveşte transportul aerian, în Bacău funcţionează, la 6,5 km sud de municipiu, un aeroport care are ce obiect asigurare a transportului de pasageri şi de mărfuri, precum şi asigurarea protecţiei navigaţiei aeriene şi zborului tuturor aeronavelor care evoluează în spaţiul aerian ce-i revine.

CADRUL NATURAL

Microrelieful vetrei oraşului este rezultatul activităţii celor două râuri şi a regimurilor lor hidrologice. Astfel la vărsare râul Bistriţa forma un masiv con de dejecţie. Datorită pantei mai accentuate dar şi depozitelor transportate, mai grosiere decât cele ale Siretului –provenienţa carpatică – albia şi gura de vărsare au avansat spre est şi sud-est, determinând deplasarea cursului Siretului spre stânga. Aceste cursuri vechi pot fi reconstituite de la nord la sud, între ele formându-se o serie de grinduri.

Ca forme tipice de relief menţionăm treptele de luncă şi terasele plane sau uşor înclinate, cu expoziţie estică şi sud-estică, având un drenaj bun şi o pânză freatică bogată.

Luncile şi terasele din apropierea oraşului sunt folosite pentru practicarea agriculturii, iar terasele înalte, pentru pomicultură şi viticultură. Terasele au favorizat construcţia căilor de comunicaţie şi au facilitat extinderea construcţiilor.