Multiculturalitatea în Turcia și Grecia

Extras din proiect

I.Peisajul cultural
Cuvantul cultura este unul stravechi. Metafora "cultura a spiritului" (cultura mensis) a fost utilizata pentru prima data de autorii latini. Ea a fost reluata in perioada Renasterii in acelasi sens de imbogatire a spiritului si in cercurile de filosofi francezi ai secolului al XVIII-lea. Cuvantul urma sa fie folosit pentru prima data in sens pasiv, in realitate ca un sinonim al neologismului "civilizatie". De aici, el urma să fie folosit in Germania, unde a avut din ce în ce mai mult tendinta sa se diferentieze de civilizatie. Acest din urma termen desemna mai mult achizitiile materiale ale unei societati, pe cand cultura ar fi ansamblul creatiilor sale spirituale.Cuvantul "cultura" este folosit in Antichitate, in acceptiunea de azi. Spre deosebire de istoricii francezi, autorii germani au acordat intaietate culturii in fata civilizatiei. Istoricul si filosoful german O. Spengler opune cultura civilizatiei. Pentru el, civilizatia reprezinta moartea unei culturi. "Civilizatiile sunt stadiile cele mai superficiale si mai artificiale pe care le poate atinge o comunitate umana superioara. Ele reprezinta un sfarsit; ele urmeaza devenirea ca devenit, ca existent, urmeaza viata ca moarte, evolutia ca încremenire... Ele reprezinta un soroc irevocabil, dar la care se ajunge dintr-o profunda necesitate.
"Cultura include în sfera ei de atitudine, actele si operele limitate ca geneza, intentie, motivare si fidelitate- pana la domeniul spiritului si al intelectului." 
In acest sens, in raport cu natura si societatea, omul urmureste stabilirea unor relatii de comunicare si regasire.
In felul acesta, peisajului cultural ii apartin obiceiurile, traditiile, credintele si practicile religioase, operele de stiinta si arta, ornamentele, arhitectura, sculptura, pictura si artele decorative.
Peisajul cultural se naste prin dialogul activ al omului cu natura, iar în raportul om-natura, omul apare ca o fiintă sociala. "Culturalul se prezinta ca o ipoteza majora a socialului si umanului." 
Dimensiunea si dinamica peisajului cultural se pare ca merg "mană in mana" cu cresterea domeniului patrimonial prin punerea in valoare a unei diversitati de elemente care impartasesc apartenenta lor comuna la trecut: opere si capodopere ale artelor frumoase si aplicate, lucrari si produse apartinand tuturor stiintelor si maiestriilor omenesti. Aceasta formula magica –punerea în valoare- face trimitere, pe de o parte, la valorile de patrimoniu care trebuie recunoscute, iar pe de alta parte, mai contine si notiunea de "plus-valoare" (de interes, agrement, frumusete, atractivitate) cu conotatii economice. 
Dar, sfera patrimoniului cultural – material (patrimoniul construit) si imaterial (manifestari culturale, obiceiuri si traditii etc.)- este într-o continua crestere prin acumularea continua de valori, pentru ca si sensul "monumentului" continua sa evolueze, potentialul de extindere fiind imens la dimensiuni planetare. Se pare ca tripla extindere a bunurilor de patrimoniu –tipologica, cronologica si geografica- este însotita de cresterea exponentiala a publicului lor.
Contactele dintre civilizatii devin din ce in ce mai tentante, turistii fiind dornici de a cunoaste, de la aspecte legate de patrimoniul istoric, pana la invatarea de cuvinte sau expresii în vederea comunicarii.
Cultura nationala reprezinta ansamblul valorilor materiale si spirituale ale unei societati, ajunse pe un anumit prag al dezvoltarii istorice. Pe langă faptul că fiecare natiune isi are cultura sa (modelul sau cultural), specificul ei (lui) difera de la o treapta de evolutie la alta, in functie de sistemul de valori pe care il produce si il adopta.
Peisajul cultural reflecta, in ultima instanta, caracteristicile comunitatii umane in care se constituie si pe care o reproduce individul, precum si activitatile acestora. Evolutia peisajului cultural este determinata atat de gradul de dezvoltare a comunitatii umane cat si de continutul lor calitativ deosebit în diferite etape de dezvoltare.
II. Asezarea si limitele geografice
Grecia se afla în sud-estul Europei, in Peninsula Balcanica. Se invecineaza la nord cu Bulgaria, cu Republica Macedonia si Albania, la est cu Turcia si Marea Egee, la vest cu Marea Ionica iar la sud cu Marea Mediterana. 
Turcia este situata in sud-estul Europei si sud-vetul Asiei. Se invecineaza la NV cu Bulgaria si Grecia, la N cu Marea Neagra, in N-E cu Georgia si Armenia, in E cu Iran si Azerbaidjian, in S cu Irak, Siria si Marea Mediterana si in V cu Marea Egee. 
Turcia detine aproximativ 779 452 Km2 de pamant, din care 97% din suprafata tarii se afla in Asia (Anatolia) si 3 % in Europa (Pen. Balcanica).
Pozitia geografica a favorizat dezvoltarea sa social-economica a Greciei si Turciei. Caracterul pronuntat maritim rezultat din intrepatrunderea uscatului cu marea a inlesnit schimburile comerciale cu celelalte popoare din Bazinul Mediteranean sau chiar mai indepartate,ceea ce a contribuit substantial la progresul economic al tarilor. 
Grecia, in special, este cunoscuta drept o tara maritima, ceea ce a influentat caracteristicile sale culturale in nenumarate moduri – incepand cu mitologia ( Poseidon, zeul marii, era probabil al doilea zeu ca importanta, dupa Zeus, si sa nu uitam de faimoasa epopee greaca Odiseea, care are ca element central calatoria pe mare) continuand cu gastronomia (nenumarate retete bazate pe fructe de mare si peste) si bineinteles cu numarul mare de orase-port. Aceasta influenta este cu atat mai puternica cu cat Grecia este inconjurata de apa din trei directii. De pilda asta i-a permis, prin accesul facil sa creeze nenumarate colonii de-a lungul coastelor mediteranei.
La randul sau, Turcia se poate lauda cu o istorie interconectata cu marea, in special in perioada Imperiului Otoman, cand galerele turcesti dominau zone extinse din Marea Neagra si Mediterana. O particularitate a relatiei dintre mare si Turcia, comparativ cu Grecia este accesul la Marea Neagra. Asta i-a permis sa aiba schimburi culturale pe cale maritima cu tari din bazinul acesteia ca Romania sau Ucraina.
Pozitia geografica este poate cea mai importanta caracteristica pentru orice tara.
Fiind o peninsula, Grecia a fost oarecum ferita de invazia popoarelor barbare ca cele asiatice insa atat pozitia strategica cat si bogatiile conferite de civilizatia avansata au facut ca aceasta sa fie tinta atacurilor unor mari imperii, incepand cu Imperiul Macedonean, apoi cel Roman, devenit Bizantin si Imperiul Otoman.
Turcia, in schimb, constituie poarta de trecere intre Asia si Europa. In mod evident asta a exercitat o enorma influenta asupra tuturor aspectelor culturale ale acestei tari, dand nastere prin fuzionare unei culturi absolut unice.
Faptul ca Turcia controleaza stramtoarea Bosfor este iarasi un element marcant traficul naval mare fiind un element intens de multiculturalizare.
Ambele tari au o civilizatie extrem de veche si de bogata, si daca cea greaca este mai faimoasa, nu trebuie uitat ca Turcia se invecineaza cuIrakul, fosta Mesopotamie, leagan al civilizatiei.


Fisiere în arhivă (1):

  • Multiculturalitatea in Turcia si Grecia.DOCX

Imagini din acest proiect

Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.


Hopa sus!