Mutațiile cantitative și calitative din punct de vedere urbanistic ale județului Dâmbovița

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

1.1 Asezare

Judetul Dambovita, care insumeaza o suprafata de 3738 km², ocupa, ca intindere, penultimul loc intre judetele tarii. Asemanator, ca forma, unui triunghi dreptunghic, situate pe directia Nord-Sud (115 km) intre 45º27’ latitudine nordica ( varful Omu) si 44º25’ latitudine nordica (comuna Selaru), iar pe directia Est-Vest (63 km) intre 25º54’ longitudine estica (comuna Cornesti) si 25º10’ longitudine vestica (comuna Gandesti). Se invecineaza la nord cu judetul Brasov, pe o distanta de 15 km, la vest cu judetul Arges pe o distanta de 139 km, la est cu judetul Prahova (120 km), iar la sud cu judetele Ilfov (56 km) si Teleorman (30 km). Strabatut de paralela de 45º chiar pe la mijloc (prin localitatile Tatareni, Doicesti, Ocnita), relieful sau este armonios reprezentat, se etajeaza de la 2505 m in varful Omul pana la 100 m in campia joasa de subsidenta din zona Titu. Aceasta atrage dupa sine si o mare diversitate a conditiilor naturale, a resurselor de sol si de subsol, care au construit premisele dezvoltarii unei economi cu profil industrial-agrar. Din acest punct de vedere se deosebesc trei zone suprapuse marilor unitati de relief. Astfel, in zona de campie sunt predominante agricultura si zootehnia, in cea subcarpatica, industria extractiva, metalurgica, a constructilor de masini, pomicultura etc., iar in zona de munte predomina cresterea animalelor si exploatarile forestiere.

In economia R.S. Romania, judetul Dambovita are coordinate, bine precizate de diversitatea si bogatia resurselor de sol si de subsol, de economia actuala si de perspectiva, si de tezaurul istoric si cultural al acestui spatiu geografic.

1.2. Relieful.

Turistul care strabate succesiv treptele de relief ale judetului Dambovita, de la campia joasa de subsidenta (100 m) pana la cele mai semete piscuri si culmi ale Muntilor Bucegi (2500 m), nu se poate sa nu fie fermecat de marea diversitate a peisajelor existente.

Munti din judetul Dambovita, desi ocupa o suprafata destul de mica (9%), zona de munte, reprezentata de muntii Bucegi si Leaota, prin varietatea si diversitatea peisajului ofera turistului privelisti de o nepretuita frumusete.

In muntii Bucegi, pe orice traseu am patrunde in inima muntilor care se bucura de cel mai mare flux turistic, particularitatile acestui masiv se impun cu precadere. In primul rand, el are o delimitare neta fata de regiunile inconjuratoare, prin abrupturi de circa 500 m, fapt pentru care a fost asemuit cu o “cetate”. Din punct de vedere geologic Muntii Bucegi sunt formati din calcare jurasice si strate de gresii si conglomerate dispuse sub forma unui vas synclinal, de unde si aspectul general de cavota al acestui masiv. Aceasta structura atrage dupa sine o alteranta a suprafetelor netede pe platou si a abrupturilor in capetele stratelor taiate de principalele cursuri de apa. Cele doua elemente majore ale reliefului din Bucegi.

Inaltimea culmilor descreste de la nord spre sud si de la exterior spre axa longitudinala a masivului data de valea Ialomitei. Astfel, din varful Omu (2505 m), care este cel mai inalt punct si nod orografic, inaltimile scad la 2292 m in varful Babele, la 2169 m in varful Cocora, la 1932 m in varful Pietrosu din muntele Laptici. In continoare scad la 1875 m in varful Blana, 1713 m in varful Dichiu, pana la circa 1100 m in saua de la Paduchiosu. Aceeasi scadere a inaltimiilor se observa evident si de la marginile masivului spre Valea Ialomitei. Astfel, daca la Babele inaltimea maxima este de 2292 m, la Piciorul Babelor scade la 1900 m, pentru ca la confluenta paraului Obirsia cu Ialomita sa atinga 1729 m.

Desi nu sunt impunatori ca inaltime Subcarpatii ocupa 23% din suprafata judetului si pot oferi turistului multiple posibilitati de desfasurare si privelisti de o rara frumusete. Strabatand aceasta zona, ne dam seama ca multitudinea de peisaje poarta amprenta rocilor din care sunt formate culmile si a zbuciumatei lor vieti geologice. Intradevar, aproape toata gama formatilunilor din care sunt alcatuiti Subcarpatii este cutata intr-o succesiune latitudinala de sinclinare si anticlinare puternic feliate.

Campia, fiind totusi cea mai tanara treapta de relief, aeasta se prezinta ca un ansamblu de interfluvii plane si largi, cu o panta longitudinala care variaza intre 1-1,5 m/km. Vaile, putin adancite in suprafata initiala, sunt flancate de nivele de terase si de lunci bine dezvoltate, in care sunt inmagazinate importante reserve de ape subterane.

1.3. Resursele naturale