Piața turistică a Islandei

Introducere. Elemente de cadru general.

Islanda, cea mai nordica tara a Europei, unde vara soarele nu apune deloc, este o tara a carei industrie turistica este in continua dezvoltare si luand o amploare deosebita, este una din cele mai importante destinatii turistice din Europa, datorita peisajului deosebit si a numeroaselor modalitati de practicare a turismului.

Asezare geografica

Islanda este situata in Europa de Nord-Vest, mai precis intre Cercul Polar de Nord si paralela latitudine sudica, avand ca limite: Oceanul Atlantic ( in Vest, Sud si Est) si Marea Groenlandei (in Nord).

Este formata din urmatoarele diviziuni administrative:

- 7 districte electorale - “constituencies”;

- capitala Reykjavik.

Figura 1: Asezarea geografica a Islandei

Cel mai practic mod de deplasare in si spre Islanda este pe calea aerului, prin intermediul aeroportului international :

- Aeroportul International Reykjavik, la 23 de km de centrul orasului Reykjavik, este aglomerat si este principala intrare in Islanda, exceptand calea apei. Acest aeroport international este de transit, folosit pentru zboruri din America de Nord in Europa ( Marea Britanie si Danemarca);

- Pe calea apei, exista o linie de feriboturi intre Reykjavik si Copenhaga.

Capitala Islandei, Rejkjavik, situata in sud-vestul tarii, are 162.000 locuitori.

Mediul demografic

Populatia Islandei era de 230000 de persoane in 1980, iar in anul 2005 de 299000. Astfel, evolutia in timp a acesteia (I) a fost:

Numarul de locuitori in anul 2005 a crescut cu 30% comparativ cu anul 1980, acest lucru fiind datorat ratei crescute a natalitatii (una din cele mai ridicate valori in randul tarilor dezvoltate).

Rata mortalitatii in anul 2005 a fost de 6.8‰, iar cea a natalitatii de 14.9‰, rezultand un spor natural de 8.1‰; densitatea – 2.7 .

Istoria Islandei

Una din ultimele dintre cele mai mari nelocuite înainte de descoperirea si colonizarea cu imigranti din Scandinavia, celti (irlandezi si scotieni în perioada secolului 9 si 10.

Íslendingabók (Libellus Islandorum sau Cartea Islandezilor), scrisa în 1122-1133 pretinde ca Norwegian Ingólfur Arnarson a fost primul localnic (colonist, ocupant) al Islandei în (Reykjavík) în anul 870. Familiile au fost însotite de servitori si sclavi, o parte din ei fiind Celti sau Picti din Scotia si Irlanda (cunoscuti ca si "Oamenii din Vest" de catre Nordici (Norse). Anumite scrieri literare sugereaza ca Calugarii Irlandezi ar fi trait în Islanda înainte de asezarea locuitorilor Nordici, dar nici o dovada arheologica nu a fost descoperita. Erik cel Rosu, sau Eirikur Þorvaldson, a fost exilat pentru crima în 980, si a pornit cercetarea (explorarea) dincolo de partea de vest a insulei. El a format prima asezare în Greenland în jurul acestei perioade, numind zona, în concordanta cu legenda, pentru a atrage noi colonizatori. Fiul lui Erik, Leifr Eiriksson, pune piciorul în America în cele din urma, în jurul anului 1000. Cu toate ca se spune ca a fost deviat de la ruta stabilita, mult mai probabil este ca era în cautarea tarâmului indicat (decoperit) de Bjarni Herjólfsson cu câtiva ani mai devreme. Se considera ca el a întemeiat o colonie la L'Anse aux Meadows în Newfoundland, care a supravietuit doar timp de un an. Alte doua tentative de colonizare de catre fratele sau s-au finalizat cu esec.

Prima data au colonizat aceasta insula popoarele scandinave, în special din Norvegia de astazi dar si celti (scotieni, irlandezi, s.a.m.d).

Islandezii sunt foarte mândri de parlamentul lor care este de altfel primul din lume. Acest parlament pe care l-au numit Althing a fost înfiintat în anul 930.

Islanda a ramas independenta timp de 300 de ani dupa care a intrat pe rând sub suzeranitatea Norvegiei apoi a Danemarcai.

Islanda a devenit din nou independenta în 1944

Mediul politic

Islanda este o republica prezidentiala, conform constitutiei din 14 iunie 1980.