Asezarea geografica Depresiunea Tazlau-Casin, numita si Depresiunea Onesti este o depresiune subcarpatica din vestul Moldovei, Romania, situata in partea de sud a Subcarpatilor Moldovei. Este delimitata la vest de Carpatii Orientali. La est este delimitata de anticlinoriul Culmii Pietricica Bacaului in partea de nord, compartimentul ei sudic plasand-o in zona Subcarpatilor de Curbura, la vest de delurile subcarpatice Ousoru si Zabrauti. Impreuna cu depresiunile aflate la nord, cea a Neamtului si Cracau-Bistrita (de care este despartita de saua Borlesti -Nechit) formeaza un uluc subcarpatic, lontitudinal in raport cu Carpatii. Geografic, dinspre nord spre sud este impartita in trei compartimente: Frumoasa, Livezi-Helgiu si Oituz-Casin. Administrativ, ea se afla pe teritoriul judetelor Neamt si Bacau. Zona este intens populata, aflandu-se aici numeroase asezari rurale, precum si orasele Onesti (centrul de convergenta antropica al depresiunii), Targu Ocna si partial, Moinesti. Incadrarea geologica Depresiunea Tazlau-Casin se suprapune structural peste molasa subcarpatica incalecata la vest de depozitele flisului extern si care, la est, se suprapun peste depozitele Platformei Moldovenesti. Depozitele flisoide, prezente pe rama de vest a depresiunii sunt alcatuite din gresia de Kliwa, disodile, uneori cu intercalatii de conglomerate cu elemente de sisturi verzi. Molasa subcarpatica grupeaza depozite burdigaliene, badeniene si volhiene, cea mai mare extindere avand-o argilele brecioase (bg), marnele cenusiu-galbui (bd) si gresii. Depozitele de suprafata, care au construit si materialele parentale pentru solurile depresiunii, in cea mai mare parte neconsolidate, sunt reprezentate prin luturi (55%), marne (32%), argile (12%), pietrisuri (8%), depozite fluviatile (7%), materiale loessoide (5%) s.a. Aceste depozite au fost studiate sub aspectul extinderii in suprafata, texturii, proprietatilor hidrofizice, care se reflecta in procesul de solidificare. Relief Caractere generale Depresiunea are un caracter lontgitudinal, altitudinea sa coborand dinspre nord spre sud de la 400 m la 320 m (respectiv de la 350 m la nord-vest la circa 200 m la sud, in ce priveste vatra depresiunii). Daca spre nord este mai ingusta, spre sud se largeste. Limita sa spre vest (montana) este bine definita printr-o denivelare accentuata de 200-300 m. Atat spre munti, cat si spre dealuri, delimitarea se face prin versanti povarniti si bine impaduriti. Peisagistic exista diferente clare intre cele doua unitati, montana (cu altitidini de mai mult de 850 m, bine impadurita si cu versanti povarniti) si depresionara (de 450-500 m, cu de terase si glacisuri extinse exploatate agricol, ce contin sate mari si numeroase). De asemenea, din munte se deschid la iesirea in depresiune in mod brusc, vai inguste, in sectorul de tranzitie dintre cele doua unitati intrand in arealul depresionar singurele sate de munte, care aici au caracter liniar. Principalele tipuri de relief In interiorul depresiunii au fost separate patru tipuri de relief: structural, pedografic, fluvio-denudational si fluvial. Relieful structural este putin extins datorita litologiei alcatuita mai cu seama din roci neconsolidate care nu permit punerea in evidenta a structurilor geologice. Frecventa mai mare au abrupturile corespondente fruntii mediomarginale a flisului carpatic, unele hogbakuri formate pe gipsuri sau segmentul superior al vaii Dragugesti care este un sinclinal suspendat. Relieful petrografic este reprezentat insular prin formele carstice, formate pe gipsuri care au o frecventa insulara la est de valea Tazlaului intre localitatile Rachitis si Balaneasa si izolat la sud-est de Bogdanesti. Relieful fluvio-denudational este reprezentat prin interfluvii, versanti si glacisuri, are cea mai mare extindere in depresiune (circa 80%), iar faptul ca terenurile cu panta peste 5% ocupa 77% din depresiune a permis extinderea deosebita a proceselor denudationale, de larga extensie si reprezentate mai cu seama de eroziunea de suprafata, alunecari si eroziunea lineara. Glacisurile au fost divizate in doua categotii: vechi-pleistocene, erodate si noi-actuale, acumulare activa. Relieful fluvial ocupa aproximativ a cincea parte din depresiune. In lungul Tazlaului, Oituzului, Casinului si Trotusului s-a format o secventa de terase diferit dezvoltate de la un rau la atul. Cele mai multe nivele sunt pe valea Trotusului ale caror altitudini relative sunt urmatoarele: 175-180m, 120-125m, 95-105m, 80-90m, 70-80m, 30-35m, 15-20m, 8-12m, 5-7m. De-a lungul vaii Tazlaului sunt tot 10 nivele de terase, nefiind semnalata terasa de 175-180m, dar a fost delimitat un nivel nou de 55-60m. Pe Oituz terasele se etajeaza pana la 70-80m, iar in lungul Casinului doar pana la 35-40m. In lungul luncilor, cu o larga dezvoltare pe Tazlau sunt prezente nivele la 1-2m, 2-3m, 3-4m, altitudine relativa.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Depresiunea_Tazlau-Casin https://cnipttirguocna.ro/category/puncte-de-atractie-turistica/ MARIN MARA (1998), DEPRESIUNEA SUBCARPATICA TAZLAU-CASIN, Studiu pedogeografic Valera V., Alexandru S., (1982) Geografia Carptilor si a Subcarpatilor Romanesti Editura Didactica si Pedagogica
Plătește în siguranță cu cardul și beneficiezi de garanția 200% din partea Proiecte.ro.
Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi datele tale și plătești.