Riscuri hidrologice pe Râul Bistrița

CAPITOLUL I :

Factori naturali care influențează resursele de apă ale râului Bistrița

Râul Bistrița este alături de Bârlad, unul dintre cei mai importanți afluenți ai Siretului, de în funcție de mărimea bazinului hidrografic. Datorită influenței antropice regimul hidrologic al celor doua râuri a fost complet modificat, amenajările hidroenergetice contribuind la regularizarea scurgerii. Pe Bistrita au fost create lacurile de acumulare Lilieci, Serbanesti cu rol complex: asigurarea energiei electrice, combaterea inundațiilor, alimentarea cu apa potabila si industriala, practicarea sporturilor nautice.

Figura nr 1 : Localizarea bazinului hidrografic al Bistriței în România

I.1 Geologie

Râul Bistrița are orientare NNV-SSE în drumul său spre vărsare, drenând toate cele trei mari unități geologice ale Carpaților Orientali, consecința fiind reprezentată de un substrat litologic foarte variat. Acumularea depozitelor sedimentare din bazinul hidrografic al Bistriței, a început încă din Cretacic, în substratul geologic găsindu-se formațiuni de vârstă cuaternară , punctual de vârstă pliocenă.

În cursul sau, Bistrita strabate formaţiuni geologice variate. Chiar dupa confluiența celor doua pâraie, Putreda și Bistricioara, Bistrița întâlneşte în calea sa formaţiuni de fliș transcarpatic, după care pătrunde din nou în zona şisturilor cristaline, urmând, sa tranverseze formaţiuni flișoide și sarmațiene înainte de a se vărsa în Siret.

În substratul geologic al bazinului Bistriţei au fost identificate toate mineralele caracteristice depozitelor epiclastice, argiloase, calcaroase şi a celor silicioase, fie ca produse de neoformaţie, fie reciclate din depozite anterioare: minerale micacee ( muscovit şi biotit în diferite stadii de alterare ), feldspaţi (autigeni şi alogeni, în aproape toate formele cunoscute şi în diferite stadii de alterare), filosilicaţi (clorit, smectite, caolinit, illit etc), minerale grele (rutil, turmalină, granaţi, zircon, disten etc), sulfaţi (gips), sulfuri (pirita), oxi-hidroxizi de fier şi mangan. La nivelul depozitelor evaporitice au fost descrise minerale specifice : halit, silvină, carnalit, anhidrit etc.

I.2 Relief

Râul Bistriţa izvoraște din Muntii Rodnei în judeţul Maramureş, străbate Carpaţii Orientali, apoi trece prin oraşele Bicaz, Piatra Neamţ si Bacău pentru a se vărsa în Siret în apropierea Bacăului..

Figura nr 2 : Localizarea râului Bistrița pe teritoriul României

Principalele unități geomorfologice din bazinul hidrografic al Bistriței sunt:

• Unitatea munților vulcanici – care cuprinde Masivul Calimani ( alt max 2102 m ), alcătuită din roci vulcanice dure respectiv andezite, dacite trahite, granite

• Unitatea cristalino-mezozoică – Munții Rodnei, Suhardului, Bistriței, alcatuită din roci dure ( șisturi cu sericit, micașisturi, gnaise, ) și se impun în relief prin forme înalte.

• Unitatea munților calcaroși – cuprinde Munții Rarău, Hășmaș, alcătuiți în cea mai mare parte din calcare, cu formele carstice specifice.

• Unitatea căreia îi aparțin munții flișului – cuprinde culmea Stânișoara, Munții Ceahlău, și Tarcăului.

• Unitatea subcarpatică – cuprinde dealurile Mărgineni, Runcu, sectorul nordic al culmii Pietricica Bacăului, Depresiunea Cracău – Bistrița.

Orientarea generală a râului Bistrița este pe direcția NV-SE , schimbându-se de la confluiența cu Neagra Șarului , spre NE , pâna la Pârâul Colbu, unde revine la direcția NV-SE.

Relieful actual al luncii Bistriței a influențat într-o mare măsură, determinarea procesului de pedogeneză. Inundațiile schimbau în fiecare an microrelieful luncii intervenind ca o frână în procesul de solidificare . Datorită intervalului scurt , care a trecut de la întreruperea acestui ciclu, în cadrul solidificării, nu sunt pe deplin sesizabile, aceste schimbări, cu excepția micșorării influienței hidromorfice. Formele de microrelief, nu mai sunt distruse în fiecare an încât solidificarea începe să-și facă simțită prezența prin decarbonare.