Școala Geopolitică Germană

Şcoala de geopolitică constituie o descriere a unor forme aproximativ omogene de organizare a cunoaşterii şi de elaborare a politicilor economice , sociale şi ideologice ale unui stat sau al unei entităţi. Fiecare scoală geopolitică a preluat în formarea teoriilor,aspecte culturale,care definesc societatea din care geopoliticienii făceau parte.Printre şcolile geopolitice se găseşte cea: germană,anglo-saxonă,franceză şi rusă.

Astfel,şcoala germană a avut ca teorie principală,teoria puterii continentale (telluro-craţia).Ideea principală regăsită în toate lucrările geopolitice germane era organizarea lumii în blocuri continentale pe axa Nord-Sud.Multe din componentele geopoliticii (antropogeografia , teoria politică şi geopolitca pan-ideilor) şi din ideile teoreticienilor au fost puse în practică de către Hitler,conducătorul nazist care la rândul său a avut o contribuţie în geopolitica germană prin lucrarea sa ‘’Mein Kampf’’.Printre reprezentanţii scolii germane sunt: Friedrich Ratzel ,Rudolf Kjellen ,Karl Ernst Haushofer,Friedrich Naumann,Joseph Partsch,Carl Schmitt.

Friedrich Ratzel (1844 - 1904)

Întemeietorul de drept al geopoliticii, avea să devină unul dintre cei mai mari geografi ai lumii, fondator de şcoală geografică şi inspirator al geopoliticii, va fi mai întâi asistent chimist în oraşul natal, Karlsruhe(1863 – 1866), iar după studii superioare în domeniul ştiinţelor naturii la universităţile din Karlsruhe, Jena, Berlin şi Heidelberg (1866 - 1868) - luându-si doctoratul în Zoologie - , practica ziaristica abia în 1876 intrând în învăţământul superior, ca profesor de Geografie (mai întâi, în 1876, la Universitatea din München, iar 10 ani mai târziu la cea din Leipzig,unde va oficia pâna la moarte).

Călătoria sa din 1873 în Statele Unite ale Americii,un element esenţial în conturarea concepţiei sale geopolitice, îi trezeşte interesul pentru geografie politică, intitulându-şi astfel lucrarea sa de bază: "Politische Geographie",apărută în anul 1897 unde elaborează o adevarată teorie a statului, pe care-l defineşte drept un organism care reuneşte o fracţiune a umanităţii într-o fracţiune a teritoriului planetei.El vorbeşte despre spaţiu (Raum) ca fiind limita naturală între care se produce expansiunea popoarelor(Grenzen) şi arealul pe care acesta tinde să-l ocupe (Lage). Poziţia nu este o noţiune strict geografică,ea are,fără îndoială, şi această dimensiune:situarea strict topografică, vecinătăţile naturale sau nu,localizarea într-o emisferă sau alta, formele de relief pe care le înglobează,graniţa nu mai este fâşia de pământ care marchează despărţirea dintre state, ci un organ periferic al statului, un martor al creşterii şi slăbiciunii sale, un senzor de mare fineţe al prefacerilor survenite în interiorul său.

Tot Ratzel introduce şi termenul Lebensraum (spaţiu vital) scos în evidenţă prin concepţia sa ilustrată în afirmaţia: “Cu cât se întreprind mai multe acţiuni îndreptate spre exterior, cu atât se reduc fricţiunile interne.Spaţiul nou în care un popor prinde rădăcini este ca un izvor din care se împrospăteaza sentimentul naţional".Acesta foloseşte şi termenul de geospaţii, referindu-se la extinderea forţei civilizatoare a unei ţări la nivelul unui continent întreg care este de fapt obiectivul pangermanismului- de a aduna populaţia de origine germanică în cadrul aceleiaşi frontiere.O asemenea extindere poate fi şi politicã, în acest caz rezultând imperiile,care au viaţă trecătoare, pentru că ele nu zămislesc state propriu-zise.Ceea ce deosebeşte geospaţiul de imperiu este, în cazul primului, prezenţa esenţială a culturii şi a forţei sale modelatoare.

O altă lucrare în care raţiunea sa expansionistă este pusă în evidenţă este : “Cu privire la legile expansiunii spaţiale ale Statelor” unde prezintă cele 7 legi ale extinderii unui stat,şi anume:

• Întinderea lor creşte odată cu progresul culturii proprii;

• Creşterea spaţială a statelor însoţeşte alte manifestări ale dezvoltării lor, cum sunt forţa ideilor, intensitatea comerţului, activitatea desfăşurată în diferite sfere;

• Unităţile politice cu o însemnătate redusă trebuiau asimilate pentru creşterea continuă a factorului de putere;

• Frontiera constituie organul periferic al statului şi în aceastã calitate serveşte drept martor al creşterii, tăriei sau slăbiciunii sale, precum şi al schimbărilor survenite în organismul său;

• În creşterea sa statul tinde să înglobeze elementele cele mai valoroase ale mediului fizic înconjurător:linii de coastă, albii ale fluviilor şi râurilor, zone bogate în diferite resurse;

• expansiunea teritorială începea prin anexarea unei civilizaţii inferioare;

• Tendinţa generală de asimilare sau absorbţie a naţiunilor mai slabe se autoîntreţine prin înglobarea de noi teritorii.

Legile creşterii spaţiale prezentate mai sus,se referă la faptul că, un stat creşte odată cu cultura sa,cu dezvoltarea sa economică. Statul poate însă creşte şi prin asimilarea altor state mai mici sau prin înglobarea elementelor celor mai valoroase ale mediului fizic. Dar pentru a realiza toate acestea trebuie să ai şi o aşezare geografică care să-ţi permită dezvoltarea. Ori tocmai acest lucru a lipsit Germaniei, care era prinsă între alte state puternice (Franţa, Anglia,etc), fapt ce a obligat-o să-şi îndrepte tendinţele expansioniste spre sud-est (pe Dunăre) şi spre nord (pe Rin).

Tot Ratzel lansează ideea de "ciclu oceanic", referindu-se la faptul că valoarea mărilor şi a oceanelor se schimbă în funcţie de importanţa ţărilor care le străjuiesc.Ciclul oceanic a urmat o linie semnificativã, mutându-se din Marea Mediterană în Oceanul Atlantic şi de aici în Pacific. Ratzel consideră că Pacificul este oceanul viitorului.Pledează pentru această apreciere două tipuri de argumente.Pacificul este locul unei activităţi susţinute şi al unui potenţial conflict de interese între cele mai puternice cinci ţări ale lumii:SUA, Rusia, China, Japonia,Anglia (în acel moment, această ultimă ţară avea posesiuni în Pacific). Miza acestui conflict ar fi reprezentată de poziţia strategică, resursele unice şi dimensiunile uriaşe ale Pacificului. De aceea, după părerea autorului german, tocmai aici, în Pacific,se vor confrunta şi stabili raporturile dintre cele cinci ţări.Conco- mitent, în Pacific ar urma să aibă loc şi principala confruntare între statele maritime(Anglia,

Japonia) şi cele continentale (Rusia,China).Ratzel considera că în această confruntare puterile continentale vor avea câştig de cauzã, întrucât dispun de resurse mult mai numeroase, precum şi de un spaţiu suficient ca bază geopolitică. În acelaşi timp, el prevedea că bătălia pentru Pacific ar

putea avea un final catastrofal, care ar marca şi încheierea evoluţiei ciclice a omenirii.