Sibiu

Sibiu,in latina Cibinium,este resdinta si cel mai mare municipiu al judetului Sibiu,Romania.Este un important centru cultural si economic din sudul Transilvaniei,in Depresiunea Sibiului strabatuta de Raul Cibin.

Sibiu a fost in anul 2007 Capitala Culturala Europeana,impreuna cu Luxemburg.

Stema-pe fond rosu,un trichet de aur,rasturnat,avand colturile terminate in forma de inima de acelasi metal si strapuns de doua spade incrucisate cu varful in jos,cu manerul si garda de aur si cu lamele de argint.Cele doua sabii sustin o coroana de aur si simbolizeaza lupta pentru aparare a orasului.Scutul este timbrat de o coroana murala cu sapte turnuri,simbolizand statutul de municipiu al Sibiului.Trichetul este vechiul simbol al oeasului.A fost utilizat si pentru a desemna Transilvania,intr-un sigiliu din 1550.

1.Sistemul defensiv

Oraşul şi împrejurimile au fost locuite încă din neolitic. În perioada romană pe aceste meleaguri a existat localitatea Cedonia măturată ulterior de valurile de popoare migratoare. Secuii stabiliţi aici la sfârşitul primului mileniu au fost strămutaţi în timpul domniei regelui Geza II, care a adus în locul acestora saşi, având misiunea de a apăra pasul Oituz.În documentele din secolul XII localitatea figurează sub numele de Cibin, dar saşii o numeau Hermannsdorf, după numele unuia dintre conducătorii lor. În curând a devenit centrul religios al saşilor.

În 1241 localitatea a fost distrusă de tătarii, care au năvăli prin pasul Oituz. În urma reconstrucţiei rapide şi a privilegiilor acordate, în secolul al XIII-lea localitatea devine oraşul Hermannstadt. Atunci se construieşte biserica fortificată cu iduri şi turnuri, în secolul XIV construindu-se al doilea, iar în secolul XV al treilea zid de apărare al oraşului. Mai târziu în exteriorul celui de al treilea zid s-a creat şi o linie de apărare naturală formată din lacuri. Puterea defensivă a oraşului celor 19 bresle este dovedită şi de cele trei asedii nereuşite ale turcilor în secolul al XV-lea. Deşi în cele două mari incendii din secolul XVI au explodat mai multe turnuri care depozitau praf de puşcă, ele au fost în totdeauna reconstruite, iar zidurile reparate. Astfel la sfărşitul secolului al XVI-lea zidul era străjuit de 39 de turnuri şi 4 turnuri-poartă.

Adevăratul pericol pentru cetate l-a reprezentat însă valul de construcţii început în secolele XVII-XVIII,care a dus la demolarea unor case şi porţi mai vechi în secolul al XIX-lea. Din fericire atmosfera medievală a oraşului se păstrează şi în zilele noastre datorită zidurilor turnurilor si bastioanelor.