Aplicații GIS în Prognoza Pierderilor de Sol prin Eroziune

1. Introducere

1.1. Scurt istoric

Intre anii 1960-1970 au aparut noi tendinte în modul de evaluare, clasificare si planificare a resurselor naturale realizandu-se ca numeroasele aspecte ale suprafetei terestre nu functioneaza independent si pentru ca in aceea perioada nu existau metodologii adecvate de prelucrare a imensului material faptic acumulat, oamenii au incercat sa le evalueze în mod integrat si multidisciplinar. Reprezentarea suprafeţei Pământului pe bazează pe unităţi naturale ce pot fi recunoscute, descrise şi cartografiate pe baza interacţiunilor şi atributelor luate în studiu În cadrul acestor unităţi naturale există combinaţii unice şi interdependente ale componentelor de mediu (forme de relief, geologie , soluri, vegetaţie, hidrologie).

Această metodă se adresează problematicii reducerii cantităţilor mari de date spaţiale în limite de omogenitate şi reprezentarea acestora pe harţi arealo-grafice. Reprezentarea în manieră integrată are unele defecte moştenite şi de aceea se foloseşte din ce în ce mai puţin de multe ori aşa-zisele reprezentări omogene, fiind extrem de generalizate, nu permiteau extragerea de informaţii specifice sau particulare în legătură cu suprafaţa Pământului. De asemeni, divizarea în unităţi spaţiale depinde foarte mult de subiectivitatea specialistului şi rezoluţia noilor hărţi obţinute şi de scara harţilor topografice folosite ca suport. Concomitent cu creşterea volumului de date si apariţia de noi modele de abordare în analizele spaţiale, condus la căutarea de metode simplificate şi reproductibile care să combine datele din surse diverse şi cu diferite nivele de rezoluţie.

Specialiştii în amenajarea teritoriului din S.U.A. au realizat că datele incluse in studiile monodisciplinare pot fi combinate şi integrate foarte uşor prin suprapunerea de strate transparente reliefându-se foarte bine contactul dintre areale. Dezvoltarea acestor tehnologii a făcut ca, în începând cu 1960, cartografii să accepte şi să utilizeze computerele însă nu la modul general menţinându-se însă în continuare unele curente de opinie contrare. Pentru cartografia tradiţională, noile tehnologii computerizate nu au determinat schimbări fundamentale până in 1977 când Rhind a demonstrat numeroasele avantaje care decurg din folosirea Cartografiei Computerizate.

1.2.Avantajele Cartografiei Computerizate:

- Întocmirea mai rapidă şi mai ieftină a hărţilor;

- Crearea de hărţi pentru utilizatori din diferite domenii de interes;

- Posibilitatea producerii de hărţi în situaţii de criză când personalul specializat nu este disponibil;

- Permite experimentul cu diferite reprezentări grafice ale aceloraşi date;

- Facilitează întocmirea şi actualizarea încă din formă digitală;

- Facilitează analiza datelor ce vizează interacţiunea dintre analiza statistică şi întocmirea hărţilor;

- Minimizează folosirea hărţilor tipărite prin datele stocate şi în consecinţă săminimizeze efectele clasificării şi generalizării asupra calităţii datelor;

- Crearea hărţilor dificil de întocmit manual(ex. Reprezentări tridimensionale şi stereoscopice);

- Crearea hărţilor în care procedurile de selecţionare şi generalizare sunt definite explicit şi executate în mod constant;

- Creşterea calităţii imaginilor satelitare atât din punct de vedere al rezoluţiei spaţiale cât şi al apariţiei imaginilor multispectrale şi hiperspectrale pe de o parte şi îmbunătăţirea eficienţei algoritmilor de prelucrare a imaginilor pe de altă parte au dus la creşterea ponderii teledetecţiei ca sursă pentru S.I.G.

1 4. Definitia GIS-ului

Astfel, de-a lungul timpului s-au inregistrat mai multe incercari de a defini cat mai corect si mai cuprinzator Sistemele Informationale Geografice. Acest adevarat mozaic se datoreaza pe de o parte faptului ca S.I.G reprezinta un domeniu interdisciplinar aparut la contactul dintre Geografie, Geodezie, Statica, Teledectie, Informatica si Matematica , iar pe de alta parte datorita faptului ca initial evolutia S.I.G. a avut loc in paralel in cadrul unor centre de cercetare care nu comunicau intre ele.