Alimente ce au caracter antiinflamator

1.INTRODUCERE

Inflamația reprezintă o reacție de protecție a organismului împotriva unei agresiuni, scopul său fiind distrugerea, slăbirea și izolarea sursei agresiunii si a țesuturilor lezate . Semnele inflamației sunt ׃ înroșire, căldură locală, edem, durere și pierderea funcționalității zonei afectate. Proteinele numite citokine atacă germenii periculoși și refac țesutul afectat. În procesul inflamator se eliberează histamină și alte amine vasoactive, care determină dilatarea celor mai mici vase de sânge - arteriole, capilare și venule- și extravazarea lichidului din acestea. În zona afectată fluxul de sânge este crescut, determinând înroșirea și creșterea temperaturii locale. Lichidele se extravazează in țesuturi formând edeme , iar globulele albe pot trece prin peretele vasului de sânge în țesut pentru a ataca microorganismele infectante sau materialul străin și pentru a curăța țesutul afectat. Țesutul lezat și globulele albe eliberează substanțe chimice care stimulează terminațiile nervoase și determină durere, fapt care face dificilă utilizarea zonei inflamate si dă tendința de a nu o folosi și de a o ține nemișcată.

Orice organ sau țesut din corp , intern sau extern, se poate inflama. Inflamația poate fi׃ acută (când apare brusc, fiind frecvent însoțită de producerea de puroi- un amestec de globule albe vii și moarte, precum și bacterii și fragmente de țesut mort) sau cronică (mai puțin intensă decât cea acută, dar cu persistență îndelungată, apărută in urma formării de țesut cicatriceal in zona inflamată și care implică persistența unei inflamații acute , distrugerea țesuturilor și încercările eșuate de reparare a acestora). În timp ce inflamația acută este răspunsul natural de protecție a organismului și este un proces cu rol benefic, de vindecare, repetarea procesului inflamator, persistența indelungată și cronicizarea acestuia, adică apariția inflamației cronice este asociată cu o mulțime de afecțiuni și boli cronice ale omului, inclusiv ateroscleroza, cardiopatia ischemică, cancerul, obezitatea, boli intestinale inflamatorii, boala Crohn, diabetul, boli autoimune .

2. CAUZE ȘI EFECTE ALE INFLAMAȚIEI

În cele ce urmează voi face referire la inflamația internă cronică Sursa inflamației este, din nefericire, greu identificabilă. Cu toate acestea, se consideră că din multitudinea factorilor care contribuie la declanșarea unui proces de inflamație fac parte׃ disfuncții/ alterări in funcționarea organismului, sensibilități/ alergii alimentare, disfuncții ale microbiotei intestinale, stresul cotidian, toxicitatea mediului înconjurator, infecțiile, rănile, modul de alimentație, stilul de viață.

Figura 1. Reprezentare a procesului de inflamație [1 ]

Inflamația repetată și cronicizată are sau poate avea un spectru larg de efecte ׃ îmbătrânirea, cancerul, boala Alzheimer, tulburări neurologice, tulburări oculare, hipertensiune, boli coronariene, osteoporoză, durere cronică, artrită, reflux acid, obezitate, boli intestinale inflamatorii, boala Crohn, diabet, boli autoimune etc. În tratarea acestor tulburări sunt utilizați pe scară largă agenții antiinflamatori nesteroidieni (AINS), medicamente antireumatice (DMARDS), multe dintre ele având efecte secundare și niciunul dintre ele nefiind potrivit pentru prevenirea primară, cea ce limitează semnificativ utilizarea acestora. Pe de altă parte, a fost recunoscut faptul că stilul de viață și mediul joacă un rol important în răspunsurile inflamatorii, ca aspect major, dieta putând fi un element cheie în managementul procesului inflamator. În ultimul deceniu a crescut substanțial înțelegerea rolul dietei în promovarea sănătății prin reglarea inflamației, în special prin intermediul anumitor nutrienți sau componente ale dietei. Au fost efectuate studii pentru a demonstra potențialul alegerilor alimentare selective în atenuarea inflamației și a proceselor inflamatorii. [ 2 ]