Botulismul

Botulismul este o boală acută severă determinată de neurotoxina botulinică, care ajunge în organism fie ingerată cu unele alimente contaminate cu Clostridia botulinum, fie elaborată la nivelul unor plăgi infectate cu aceasta.

Clostridium botulinum a fost izolat pentru prima dată de către Van Ermengem (1896) într-un jambon alterat care a provocat 23 de îmbolnăviri, denumindu-l Bacillus botulinum (lat. botulus = cârnat).

Kempner (1897) face primele încercări de preparare a serului antibotulinic.

Landmann (1904) izolează la Darmstadt, pentru prima dată Clostridium botulinum din alimente de origine vegetală (salată din fasole conservată).

Începând cu 1910 s-au izolat noi tulpini de Clostridium botulinum, în afara de cea a lui Ermengen, care a fost considerată de tip A. Toate celelalte tipuri de toxine (B, C, D, E, F, G) determină sindroame identice, dar nu pot fi neutralizate decât de antitoxina omoloagă.

Tipul B, izolat pentru prima dată de către Leuch (1910), a fost evidenţiat pe tot globul în sol, precum şi în intestinul de porc (botulus).

Tipul C, subtipul C alfa (din larvele de muscă Lucillia caesari), identificat de către Bergston (1922), a fost izolat mai ales la păsări, animale mici, şobolan, pisică.

Tipul C, subtipul C beta (Seddon, 1922), izolat din os de taurină.

Tipul D (Theiller şi Robinson, 1927), a fost izolat atât din sol, apă, vegetale, cât şi de la bovine şi ecvine.

Tipul E, descris pentru prima dată de Gunninson şi col. (1935), a fost izolat exclusiv de la peşti.

Tipul F (Möller şi Scheibel, 1960) a fost izolat dintr-un pate de ficat, care a produs intoxicaţie la om.

Tipul G (Giménez şi Ciccarelli, 1970), a fost izolat numai din sol.

Clostridium botulinum, reprezentant al familiei Bacillaceae, genul Clostridium, este un bacil Gram pozitiv, cu dimensiuni care variază între 0,5-2 și 1,6-22 milimicroni, în funcție de tipul antigenic; cu dimensiuni mari în cazul tipului G şi mai mici, în cazul tipului B și F, anaerob, necapsulat, mobil şi sporulat subterminal, cu un spor oval.

Cl. botulinum a fost clasificat în 4 grupuri, după caracterele fenotipice care permit tipajul:

I – proteolitic (tipul A și unele tulpini B și F);

II – nonproteolitic (tipul E și unele tulpini B și E);

III – cuprinde tipurile C și D, slab sau deloc proteolitice;

IV – cuprinde tipul G, slab proteolitic (numit și Cl. argentiniensae).

Botulismul (intoxicaţia botulinică), boală gravă, dar rară din fericire, apare în trei circumstanţe:

Ca intoxicaţie alimentară după consum de alimente în care C. botulinum s-a multiplicat şi a elaborat toxina. Sunt incriminate alimente conservate în casă şi consumate fără o nouă pregătire termică: cârnaţi, şuncă, jambon, peşte sărat, conserve de legume cu pH alcalin (mazăre, porumb, măsline, spanac etc.);

Botulismul infantil - apare la sugari până la 6 luni vârstă prin producerea de toxină după germinarea în intestin a sporilor ingeraţi cu alimente contaminate (mierea de albine);

Botulismul plăgilor - rar, prin infectarea cu spori a unor plăgi traumatice murdărite cu pământ; paraliziile se manifestă iniţial la nivelul membrului afectat, cu generalizare ulterioară.