Epidemiologia toxoplasmozei

INTRODUCERE

Toxoplasmoza este o boală parazitară întâlnită la păsări, mamifere și inclusiv oameni, provocată de parazitul Toxoplasma gondii și se prezintă sub formă benignă. Acesta este un protozoar, organism unicelular care se dezvoltă înăuntrul celulelor gazdelor sale.

Toxoplasma gondii a fost descoperită de Nicolle și Manceaux, în anul 1908, la gundi (Ctenodactuylus gundii), un rozător mic din nordul Africii, iar Darling, în 1973, izolează parazitul la un copil infectat congenital.

Toxoplasmoza este o parazitoză foarte răspândită. Ca boală manifestată clinic, nu este foarte frecventă. Dacă apreciem frecvența acesteia după rezultatele anchetelor serologice, se poate considera că toxoplasmoza este o boală cu frecvență ridicată. Se estimează că aproximativ 500 milioane de oameni au anticorpi anti-Toxoplasmei gondii.

Frecvența parazitului la om se expică prin marea răspândire la animalele domestice sau sălbatice. Incidența acesteia la om depinde de vârsta populației și de zona geografică; ea crește cu vârsta, fiind mai frecventă la populația în vârstă decât la tineri.

Incidența poate să ajungă la 90% în Franța, El Salvador, Tahiti și alte țări tropicale, dar poate fi scăzută în regiunile calde și zonele aride ca Groenlanda, Arizona.

CAPITOLUL I. SURSA DE AGENT PATOGEN

Sursa de agent patogen este Toxoplasma gondii, un protozoar imobil, cu două modalități de reproducere - asexuat și sexuat, și se prezintă la om sub formă vegetativă și chistică.

Forma vegetativă, numită protozoit sau tahizoit, în care parazitul are formă de arc, măsoară, 5-10 μm lungime și 1-3 μm lățime, la extremitatea anterioară prezintă un aparat de penetrație sau complex apical. Tahizoitul este activ, se multiplică în stadiul acut al infecției, este situat intracelular unde se multiplică asexuat prin endodiogenie.

Invadează orice tip de celulă a gazdei. Formele vegetative sunt distruse rapid de aciditatea gastrică, de aceea, ingestia lor nu poate determina infecția.

Forma chistică, cu parazitul sub aspect sferic sau oval, măsoară 50-200 μm în diametru și se găsește în stadiul cronic al infecției în orice organ, dar în mod obișnuit în creier și mușchii scheletici. Chistul conține sute de bradizoiți, mai mici decât tahizoiții, care se multiplică, de asemenea, prin endodiogenie.

Chisturile sunt forme de rezistență și de diseminare, nu sunt distruse la temperaturi de 450 ° C și nici de aciditate gastrică.