Capitolul 1-Introducere
1.1 Noțiuni despre epurarea și autoepuarea apelor uzate.
1. POLUAREA APEI
Poluarea apei reprezintă orice alterare fizică, chimică, biologică sau bacteriologică a apei, peste o limita admisibilă, inclusiv depășirea nivelului natural de radioactivitate produsă direct sau indirect de activități umane, care o fac improprie pentru o folosire normală, în scopurile în care această folosire era posibilă înainte de a interveni alterarea (Legea Apelor nr. 107/1996).
Poluarea apelor se datorează în cea mai mare parte dezvoltării industriale, creșterii populației urbane și legat de această situație deversarea în râuri și lacuri a apelor uzate mai mult sau mai puțin epurate.
Poluarea și poluanții care afectează cursurile de apă pot clasificați după natura lor, după forma sub care se găsesc și după caracterul surselor de poluare.
1. Din punct de vedere al naturii sale, poluarea poate fi:
- Poluare fizică - rezultă din evacuarea în apă a particulelor solide, insolubile, antrenabile în apă, a căldurii reziduale și deșeurilor radioactive. Particulele solide (considerate inerte din punct de vedere chimic și biologic) provin din eroziunea solurilor, astfel încât cantități mari de material pământos (20-30 tone anual) sunt primite de apă;
- Poluare termică - apare în urma deversării în cursurile de apă a unor cantități de apă utilizate ca agent de răcire în centralele termice sau nuclearo-electrice;
- Poluare radioactivă - datorită pătrunderii în apă a unor reziduuri cu conținut radioactiv, rezultate în utma unor scăpări sau accidente a unor instalații nucleare sau chiar în urma unor activități industriale care folosesc reacții sau materiale radioactive;
- Poluare chimică - apare ca urmare a evacuării în cursurile de apă a unor reziduuri industriale ce conțin substanțe chimice (derivați ai hidrocarburilor, sulfului și azotului, compuși organici de sinteză, fluoruri, metale grele), a scurgerilor îngrășămintelor chimice și a pesticidelor în urma precipitațiilor, dar și a detergenților și materiilor organice fermen tabile provenite din apele uzate urbane.
În funcție de natura activităților umane, riverane bazinelor hidrografice, în apele acestora se găsesc săruri ale unor metale (cupru, plumb, zinc, magneziu, cadmiu), fluoruri, acizi și baze, nitrați și fosfați (în îngrășămintele chimice), detergenți, hidrocarburi, petro l, substanțe farmaceutice sau pesticide (ierbicide, fungicide, insecticide precum DDT), dăunătoare omului și animalelor și a căror acțiune persită în timp.
- Poluare biologică - este specifică apelor uzate urbane, apelor provenite din industria alimentară, industria hârtiei, apelor rezultate din unitățile zootehnice, care se pot constitui în focare de infecție din cauza bacteriilor, virusurilor și materiilor organice fermentabile și putrescibile pe care le conțin. În aceste ape sunt prezente microorganisme și macroorganisme
(bacterii patogene, virusuri, protozoare, viermi paraziți) care pot avea o acțiune directă asupra sănătății omului sau animalelor. Dezvoltarea masivă a unor specii de alge dă cursului de apă un aspect și un miros nepăcut, producând neajunsuri instalațiilor de alimentare cu apă sau lucrărilor hidrotehnice.
2. După forma în care se găsesc, poluanții pot fi: - dejecții animale și umane
- dejecții și reziduuri industriale - mai ales din industria alimentară, industria chimică și
industria minieră
- reziduuri vegetale agricole sau forestiere
- îngrășăminte chimice și pesticide provenite din activitățile agricole
- sedimente rezultate din eroziunea solului
- materiale radioactive rezultate în urma unor accidente nucleare
- căldura reziduală rezultată din necesitățile aglomerărilor urbane și a unor industrii.
3. După caracterul lor, sursele de poluare pot fi:
- Surse de poluare organizate - cu o localizare bine precizată, care se pot clasifica după
proveniență în ape menajere și orășenești, evacuate din rețelele de cana lizare urbane și în ape reziduale industriale.
- Surse de poluare difuze - situate pe zone întinse, cu poluanți aduși în cursurile de apă fie prin acțiunea precipitațiilor asupra unor terenuri poluate în urma acțivităților agricole sau pe care s-au depozitat reziduuri, fie prin depunerea directă a poluanților atmosferici.
Sursele de poluare pot fi cu caracter continuu (canalizări urbane) sau sezonier (în urma precipitațiilor).
2. EPURAREA APELOR UZATE
Epurarea apelor este un proces complex de reținere și / sau neutralizare prin diferite mijloace a substanțelor poluante aflate în apele uzate, sub formă de suspensii, în stare coloidală
sau în stare dizolvată, în scopul reintroducerii acestora în circuitul hidrologic, prin deversare într-un emisar, fără ca prin aceasta să se aducă prejudicii atât faunei și florei acvatice, cât și omului.
Directiva Consiliului Europei 91/271/2002 transpusă prin H.G. 188/2002 definește procesul de epurare ca fiind îndepărtarea din apele uzate a substanțelor toxice, a microorganismelor, etc., în scopul protecției mediului înconjurător, a emisarului în primul rând, dar și a solului și aerului.
În urma procesului de epurare rezultă două produse:
- apa epurată, în diferite grade, care se deversează în emisar sau este folosită la irigații sau în alte activități.
- substanțe poluante extrase, care se numesc generic nămoluri și pot fi stabilizate, depozitate sau prelucrate în vederea valorificării.
În procesul de epurare a apelor uzate sunt cuprinse două mari grupe de operații succesive:
- reținerea și / sau neutralizarea substanțelor poluante din apele uzate, în urma cărora rezultă nămoluri.
- prelucrarea nămolurilor.
1. Baisan, I., 2015 - Operatii si tehnologii in industria alimentara
2. Banu, C, ș a., 1993 - Progrese tehnice, tehnologice și științifice, vol.2, Ed. Tehnica, București
3. Begea, M. Tehnologii si control in industria extractiva
4. Biris, S. Utilaje in industria alimentara
5. Culache, D., Platon, V., 1984 - Tehnologia zahărului, Ed. Tehnică, București
6. Cojocaru,C. , 1986 - Valorificarea deșeurilor din industria alimentară , EdituraTehnică, București
7. Donsa, F.N. - Tehologia zaharului, Editura Tehnica, Bucuresti, 1973
8. Giurgiulescu, L. - Tehnologia zaharului
9. Helemeschi, M. Z. - Calitatea tehnologica a sfeclei de zahar, Editura Industria alimentara, Moscova, 1977
10. L.Iliescu - Tehnologia zaharului, EDP Buc. 1987
11. Ungureanu, N., Sisteme de depoluare in industria alimentara
12. http://cv-water.ro/echipamente-separare-mecanica/gratare-in-canal/
13. https://apamasttopmadgearu.weebly.com/instala355ie-de-potabilizare-a-apei.html
14. https://www.scribd.com/document/100699986/UTILAJE-PENTRU-SEDIMENTARE
15.http://www.creeaza.com/legislatie/administratie/ecologie-mediu/TEHNOLOGIA-EPURARII-APELOR-UZA548.php
16.http://www.scrigroup.com/tehnologie/tehnica-mecanica/METODE-DE- OBTINERE-A-ZAHAR ULUI65214.php
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
