Identificarea Falsurilor din Coniac

Scurt istoric

Numele băuturii vine de la un orășel de pe râul Charente din sud-vestul Franței, aproape de Bordeaux. Zona este celebră pentru vinurile de aici încă de pe timpul romanilor.

Norvegienii veniți pentru clorura de sodiu s-au îndrăgostit de vinurile locale și au început să le exporte prin jur. Dar vinul ocupa mult loc pe corăbii și, dacă vântul nu era aprig,se acrea. Abia la sfârșitul secolului XVI olandezii au inventat coniacul.

Producătorii din Cognac au perfecționat metoda olandeză, inventând dubla distilare și învechirea în butoaie de stejar. 

Secolul XX a adus primele legi ale coniac-ului. În 1909 s-a delimitat aria de producție, în 1936, francezii au definit legal “denumirile de origine controlată” pentru coniac, iar după zece ani a apărut Bureau National Interprofessionnel du Cognac, organism mandatat să protejeze și să reglementeze producția faimoasei băuturi.

Obtinerea coniacului

Pentru un coniac de calitate superioara, nu ai voie să cultivi decât decât șase soiuri de struguri: Colombard, Folle Blanche, Montils, Ugni Blanc, Sémillon și Folignan. Acestea au fost alese pentru că produc vinuri potrivite pentru distilare: aciditatea mare le conservă în mod natural pe timpul iernii, iar conținutul scăzut de alcool facilitează concentrarea aromelor din vin.

După cules, strugurii sunt băgați imediat la stors, pentru a se limita oxidarea care ar dăuna fineții coniacului. Odată obținut mustul, vinificația poate începe. Acest proces e supravegheat foarte atent, fiindcă legea franceză interzice adăugarea de zahăr sau dioxid de sulf care să elimine bacteriile nedorite. 

Fermentarea are loc în două etape. Pentru faza alcoolică, se folosește specia de drojdie Saccharomyces cerevisiae, care convertește zahărul din struguri în alcool și produce compușii volatili care dau aromă coniacului. Prin fermentația malolactică, bacteria Oenococcus oeni transformă acidul malic în acid lactic, reducând aciditatea vinului și garantând un distilat mai rafinat.

Gradele de calitate ale coniacului

Gradele de calitate oficiale ale coniacului sunt stabilite de BNIC (Bureau National Interprofessionnel du Cognac) si sunt:

XO (Extra Old) - este învechit cel putin 6 ani, dar durata

medie de îmbătrânire este de 20 de ani.

VS (Very Special) - este acordat coniacului tânăr care este păstrat cel

puţin doi ani la învechit în butoaie.