Noi Perspective în Utilizarea Gumei Acacia

1. Introducere

Guma acacia (Acacia) este un exudat lipicios obţinut din tulpina şi ramurile Acaciei senegal sau din specii care au legătură cu Acacia. Acacia nemăcinată se prezintă sub formă de boabe albe şi gălbui de diferite mărimi şi forme. Acacia se găseşte şi în comerţ sub formă de fulgi, granule sau praf. Un gram se dizolvă în 2 ml apă formând o soluţie acidă care curge. Acacia este insolubilă în alcool, iar o soluţie 1:10 de Acacia este uşor levogiră.

Identificarea se face astfel: La 10 ml de soluţie 1:50 de Acacia se adaugă 0,2 ml de subacetat de plumb diluat, imediat formându-se un precipitat alb flocos.

2. Tipuri şi direcţii de utilizare a aditivilor alimentari. Impactul asupra sănătăţii

Progresul continuu al societăţii umane a dus la o omniprezenţă a tehnologiei în toate domeniile. Produsele alimentare sunt şi ele obţinute astăzi cu ajutorul tehnologiilor şi procedeelor moderne, iar cererea tot mai mare care se înregistrează duce la o supraproducţie şi o ofertă variată din partea producătorilor alimentari. Astfel “...se face tot posibilul ca alimentele să aibă succes, să poată fi conservate pe perioade cât mai lungi, să aibă culori cât mai atractive, să fie cât mai bogate în vitamine chiar dacă sunt obţinute pe cale artificilală.” [1]

O lucrare ce aduce în prim-plan problema aditivilor alimentari nu poate fi decât binevenită în condiţiile în care în prezent “...practic nu există nicio reţetă care să nu conţină conservanţi, antioxidanţi, coloranţi, amelioratori, etc. În plus, chiar dacă pentru fiecare aditiv alimentar este stabilită, prin legislaţia în vigoare, doza admisă pe unitate de produs şi alimentele la care poate fi folosit, complexitatea ingredientelor esenţiale şi facultative măreşte posibilitatea utilizării unei game mai mari a aditivilor chiar cu pericolul necunoaşterii efectului sinergetic al utilizării aditivilor alimentari în asocieri multiple.” [2]

Mai mult decât atât, trebuie menţionat că România nu deţine suficiente laboratoare pentru analiza chimică. Astfel, posibilitatea de detectare a practicilor incorecte ale unora dintre producători, distribuitori şi comercianţi cu privire la adaosurile de aditivi alimentari interzişi prin lege sau nepermişi într-un anumit aliment este destul de redusă. Răspunderea verificării tipului şi proporţiei de aditivi alimentari introduşi într-un aliment nu este atribuită clar unei instituţii anume, aceasta oscilând între sferele de activitate ale Ministerului Sănătăţii şi Familiei, Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, Oficiului pentru Protecţia Consumatorului sau Direcţiei Sanitar-Veterinare. [3]

Celebrul cod E în spatele căruia se ascund diferite tipuri de aditivi şi ingrediente alimentare, inclus în componenţa unui număr imens de alimente, duce zilnic, după cum spun specialiştii, la o deteriorare a stării de sănătate care poate să apară imediat sau în timp. Astfel după cum subliniază profesor doctor Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Chimie Alimentară, “...lucrul acesta se poate vedea la impactul cu sănătatea. Din cauza unei alimentaţii necorespunzătoare care pe deasupra este şi toxică creşte incidenţa bolilor cardiovasculare, tumorale, carempiale sau nutriţionale. Alimentele consumate zilnic ar trebui să menţină şi să promoveze starea de sănătate a consumatorului, însă acest lucru nu se întâmplă. Toxiinfecţiile alimentare şi reacţiile alergice sunt poate cele mai blânde forme de manifestare ale unei alimentaţii nocive care pot duce la creşterea morbidităţii şi mortalităţii. Faptul că alimentaţia este proastă, produce în rândul populaţiei un adevărat genocid, unul lent, care nu apare la suprafata acut. Efectele sunt devastatoare în schimb şi se văd în timp.” [4]

În funcţie de scopul urmărit şi efectul asupra produsului, [8] aditivii pot fi clasificaţi astfel: