Ochratoxina A

Domeniu: Industria Alimentară

Conține 1 fișier: doc

Pagini : 39 în total

Cuvinte : 8804

Mărime: 310.20KB (arhivat)

Publicat de: Ludmila-Maia Mihalcea

Puncte necesare: 9

Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Boris Gaina

Ministerul Educaţiei, Tineretului şi Sportului al Republicii Moldova Universitatea Tehnică din Moldova

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

1) Structura
2) Proprietăţi fizice şi chimice ale OTA
3) Tehnici de analiză
4) Contaminarea alimentelor
4.1) Distribuţia şi nivelul de contaminare
4.2) Metode de control
5) Determinarea OTA prin cromatografie în fază lichidă de înaltă performanţă (HPLC) Toxiogeneza 6)Căile de sinteză 7) Factorii care determina contaminarea
7.1) Conţinutul de umiditate
7.2) Natura suportului
7.3) Temperatura
8) Contaminarea cu OTA a întregului lanţ alimentar
Ochratoxina A sau OTA în vinuri
9) Originea în vin a Ochratoxina A sau OTA
10) Reglementările referitoare la Ochratoxina A sau OTA
11) Mijloace de a limita OTA in vinuri 12)Riscurile si factorii agravanţi a Ochratoxinei A sau OTA în vin
13) Metodele de luptă împotriva podgoriei existente a Ochratoxinei A sau OTA
14) Soluţii puse în aplicare în crame vinicole împotriva Ochratoxina A sau OTA
15) Cum se identifică prezenţa ochratoxinei A sau OTA în vie
Efectele toxice ale OTA
16) Semne clinice şi biologice ale OTA
17) Metode de combatere a Ochratoxinei A
17.1) Metodele de eliminare fizică a Ochratoxinei
17.2)Dezactivarea termica

Extras din proiect

1.Originea şi structura. Derivaţii

Ochratoxina este o familie de toxine care conţine uneori, o isocoumarină clorurată cuplată printr-o legătură amidică, cu o molecula de L-fenilalanină.

Fig.1 Structura Ochratoxinei

Cea mai importantă dintre acestea este Ochratoxina A. (OTA)

Fig.2 Structura Ochratoxinei A

OTA est produsul cel mai des întâlnite în infecţii primare, care afectează culturile. Acesta este larg distribuit şi contaminează cerealele şi leguminoasele recoltate în regiuni temperate sau reci şi umede.Ochratoxina A a fost izolată pentru prima oară în 1965 de către un grup de cercetatori din Africa de Sud de la un izolat de Aspergillus ochraceus. Acesta constă dintr-o moleculă de 3-metil-5-cloro-8-hidroxi-3 4dihydroisocoumarine legat de o legatura peptidic, la nivel grupului carboxilic, C7, la grupa amine de β-L-fenilalanină.

P.verrucosum este principala sursă de contaminare cu OTA a produselor alimentare depozitate în zone cu climă temperată, în timp ce Aspergillus spp domină în ţările cu climă mai caldă.

Ochratoxina B (OTB) este derivat de ne clorat OTA şi ochratoxina C(OTC) este esterul său etilic. Deşi structura lor este aproape, potenţialul lor toxic este foarte diferit.OTA are o afinitate foarte mare pentru albumină umană, care se clasează printre speciile cele mai sensibile. Noi nu ştim de înjumătăţire de OTA la om, toxicitatea sa face orice măsurarea directă imposibil, dar datele obţinute în primate, inclusiv albumină, la o afinitate raport apropiat de albumină umană poate fi extrapolate. Duratade calculare este de 3 săptămâni Consecinţa a unei astfel de afinitate care este decontaminare a alimentelor sporadice care apar la fiecare două sau trei săptămâni oferă un conţinut permanent al OTA în ser a potentialilor consumatori. Această sensibilitate a speciei noastre este materializat prin existenţa în mail multe familii a bolilor renale cum ar fi Nefropatia Endemică de Balcani.

Ochratoxina A (OTA) este o micotoxină ce este produsă de specii de mucegai din genurile Aspergillus şi Penicillium.