Să se proiecteze o secție de fabricație specifică industriei fermentative - țuică

1.Compoziţie proprie

Ţuica este o băutură alcoolică obţinută prin distilarea fructelor fermentate, în general şi a prunelor, în special. Denumirea de ţuică este întâlnită numai în ţara noastră, deci este un produs autohton. Deşi este considerată băutură naţională, despre ţuică si rachiuri naturale s-a scris foarte puţin.

Disilarea, ca metodă de obţinere a alcoolului etilic este cunoscută încă din secolul al X-lea, totuşi rachiul de fructe a intrat mult mai târziu în istoria distilării. Prepararea rachiurilor de fructe si subproduse vinicole are o veche tradiţie în ţara noastră şi a constituit o activitate de bază pentru mulţi locuitori din diferite zone pomicole.

Se pare că pentru prima dată se fac menţiuni despre prepararea ţuicii pe teritoriul locuit de români în anul 1570 în localitatea Turţ din Satu-Mare.

Prunarii din zona dealurilor în ţara noastră şi-au câştigat existenţa parţial sau total din cultivarea prunului, al cărui produs principal era rachiul de prune.

În anul 1784 statul înfiinţase cârciumi ale fiscului în Transilvania fixând şi taxe în plus de 11/2 creiţari de vadră de vin şi de un creiţar pentru o cupă de rachiu.

Distilarea cunoaşte o mare dezvoltare în judeţul Putna. Dacă în anul 1870 existau 600 de velniţe, în anul 1882 numărul lor creşte la 1082, ca în anul 1887 să se ajungă la cifra de 1342 în special în zona viticolă şi de deal.

Producţia de ţuică

(după Ionescu G.D., 1899)

Anul Cantitatea (hl)

1862 587.044

1863 366.405

1864 346.281

1865 908.948

1866 694.645

1882 169.936

1896 193.450

1897 93.167

Deşi numărul distilăriilor şi gradul lor de utilizare a scăzut după 1989, se remarcă în acelaşi timp, o intensificare a activităţii de producere a ţuicii şi rachiurilor naturale în gospodăriile populaţiei în cazane cu foc direct.

Înainte de decembrie 1989 în judeţul Satu-Mare erau 158 cazane cu foc direct sub patronajul Vinalcoolului şi 2 distilerii (Livada şi Turţ) care foloseau aburul ca agent termic. Dintre cazanele cu foc direct, 154 erau amplasate în satele şi comunele judeţului, iar 4 cazane erau instalate în cele 4 oaraşe ale judeţului (Satu-Mare, Carei, Negreşti-Oaş şi Tăşnad).

2. Prunele- materie prină la fabricarea ţuici

Denumire stiintifică-Prunus domestica

Prunul este una din cele mai importante specii de climat temperat care este cultivată pentru fructele sale, consumate atât in stare proaspată,cât şi industrializat sub diferite forme( compot, dulceată, gem, magiun, băuturi nealcoolice si alcoolice,dar şi fructe deshidratate).

Prunul asigură producţii mari şi constante, o perioadă lungă de valorificare a fructelor (peste 90 zile), posibilităţi multiple de valorificare, inclusiv pentru export. Pe plan mondial ţări mari producătoare sunt: China, SUA,Turcia, Iugoslavia,România.În Europa sunt: Iugoslavia, România, Germania, Bulgaria, Franţa.

Producţia mondială este de aproximativ 9 milioane tone,din care 5 milioane în Asia, Europa-2.600.000t, America de Nord-600.000t. În Europa cantităţile produse sunt: Iugoslavia-450.000t, România-430.000t, Germania-380.000t, Franţa-260.000t. La noi in ţara pondere mare au:Arges-60.000t,Vâlcea, Bihor, Dâmboviţa, Arad, Sălaj,Iaşi.

Prunele fac parte din grupa speciilor drupacee.La acestea se iau în considerare mărimea, forma, pedunculul, cavitatea pedunculară, punctul stilar, pieliţa (pruina, perozitatea), si punctele de sub pieliţa. Dintre aceste caractere, mai stabile sunt perozitatea pieliţei, aderenţa sâmburelui la pulpă, sâmburele si gustul miezului din sâmbure. Celelalte caractere oscilează foarte mult deoarece sunt influenţate de starea pomului,de mărimea producţiei, precum şi de influenţa factorilor de mediu.

Mărimea fructelor la prune:

- foarte mici:până la 25 mm;

- mici:26-30 mm;

- mijlocii:31-40 mm;

- mari:41-50 mm;

- foarte mari:peste 50 mm;