Utilaje pentru asigurarea microclimatului și condițiilor de mediu

Considerații teoretice

Microclimatul adăposturilor, înțeles ca totalitatea factorilor de mediu: temperatura, umiditatea relativă, compoziția, presiunea, mișcarea aerului, lumina și mulți alții, sunt dependenți de parametrii fiziologici, fizici și tehnologici.

Nivelul tuturor factorilor ce determină microclimatul trebuie să corespundă cerințelor animalelor pentru fiecare specie și categorie de vârstă sau producție. Controlul microclimatului adăposturilor se realizează în principal prin ventilație și încălzire. În situații deosebite, pentru anumite specii de animale și păsări, se efectuează condiționarea aerului de către instalații care concomitent cu ventilarea pot realiza filtrarea, răcirea sau încălzirea aerului și reținerea picurilor de apă.

Ventilația adăposturilor

Datorită prezenței animalelor și realizării diferitelor procese tehnologice, calitățile aerului din adăposturi se modifică în comparație cu ale aerului atmosferic. Eliminarea aerului viciat și înlocuirea lui cu un volum echivalent de aer atmosferic curat se realizează prin ventilație. Pe lângă faptul că asigură oxigenul necesar respirației animalelor, ventilația reprezintă și un mijloc de eliminare a vaporilor de apă, a gazelor nocive, pulberilor și microorganismelor, precum și de realizare a echilibrului termic al adăposturilor în timpul verii.

Pentru asigurarea unei ventilații corespunzătoare trebuie să se calculeze debitul de aer ce trebuie introdus în adăpost și, ținând seama de volumul interior al adăpostului trebuie să se determine frecvența orară a schimbării aerului.

Calculul debitului de aer

Calculul necesarului de ventilație

Q_a=(1,1 ∙C)/(q_a (C_i∙C_(e)) ) [m^3/h]

Unde: C este cantitatea de CO2 eliminată de animale, la temperatura luată în considerare în adăpost majorată cu 10% pentru a ține seama de bioxidul de carbon rezultat din fermentații;

C_i - cantitatea maximă admisă de CO2 în aerul adăposturilor, în g/kg aer (5,61 g/kg pentru bovine, porcine, ovine la 〖10〗^° C; 4,5 g/kg pentru gâini, la 〖15〗^° C; 2,68 g/kg pentru pui, la 〖20〗^° C)

C_e - cantitatea de CO2 în aerul exterior, în g/kg aer (0,59 g/kg la 0^° C)

q_a - densitatea aerului, în kg/m^3

Calculul debitului de aer pe baza umidității

Q_a=U/(U_i- U_e ) [m^3/h]

Unde: U - cantitatea de vapori eliminați de animale prin respirație la care se adaugă o cotă de la 7% - 30% ce ține seamă de evaporările tehnologice, în g/h;

U_i - umiditatea absolută a aerului din adăpost, la temperatura și umiditatea relativă respectivă, în g/m^3;

U_e - umiditatea absolută a aerului exterior, în g/m^3;

Tipuri de instalații de ventilare

După felul în care se realizează schimbul de aer între interiorul adăposturilor și mediul exterior, ventilația poate fi naturală sau mecanică (fortată).

Ventilația naturală se bazează pe tirajul natural utilizând intr-o anumită măsură și presiunea vântului. Datorită căldurii degajate de animale, aerul din adăpost se încălzește, își reduce densitatea și se ridică spre partea superioară a adăpostului căutând să iasă prin deschiderile întâlnite, în locul său pătrunde aer mai rece din exterior. Intensitatea cu care se realizează schimbul de aer la ventilație naturală depinde de mărimea diferenței de temperatură între interior și exterior. Un schimb eficient se obține la diferențe mai mari de 10℃.