Geopolitica Mondială și Regională - Factor Determinant în Evoluția Transporturior Aeriene

Contextul general: Factorii care influențează industria de transport

aerian

Transportul aerian se caracterizează printr-o complexitate ridicată: necesită tehnologii avansate,

depinde de finanțarea unor cheltuieli și investiții mari, este supus unor reglementări interne și

internaționale stricte precum si unei largi game de riscuri conjuncturale. Evoluția transportului aerian

depinde de câțiva factori cheie cu rezonantă la nivel mondial si regional. Acești factori pot fi clasificati în

două categorii, în funcție de nivelul la care intervin în evoluția transportului aerian: factori exogeni, legați

de mediul economic, legislativ, politic, mondial, si factori endogeni, specifici transportului aerian.

Fig. 1 - Interdependența factorilor care influențează transportul aerian (Analiza structurală)

A. Factori exogeni:

A1. Economia mondială / regională (PIB, schimburile comerciale internaționale);

A2. Geopolitica mondială / regională (integrarea vest-europeană, descentralizarea est-europeană, libera

circulație a forței de muncă, a mărfurilor);

A3. Prețul petrolului (în viitor vor crește impozitele aplicate carboreactorului – sursă fiscală suplimentară,

și se va aplica o taxă suplimentară pe prețul formelor de energie considerate puternic poluante – “ecoimpozit”);

Geopolitica Mondială și Regională – Factor determinant în evoluția transporturior aeriene

[2]

A4. Preocupările legate de mediul inconjurător (ecologice, zgomot). În Anexa 16 a Convenției de la

Chicago sunt prevăzute tipurile de aeronave și măsura efectivă a nivelului de zgomot produs de acestea;

A5. Rolul noilor tehnici de telecomunicație (teleconferințe: “ansamblul procedeelor utilizate pentru

reunirea la distanță si care prezintă o dotare superioară celei telefonice”);

A6. Fluxurile de călători între diferite zone geografice și tipologia cererii de transport aerian.

B. Factori endogeni:

B1. Evoluția tehnică a aparatelor de zbor; Constructorii de avioane sunt într-o permanentă competiție

pentru supremația pe una sau mai multe din cele trei direcții de dezvoltare ce captează interesul

publicului, media, dar și companiilor aeriene: viteza, distanța și capacitatea

B2. Politica de transport aerian (politica de liberalizare, politica “open sky”), cu următoarele consecințe:

- scăderea prețului mediu și stimularea puternică a traficului aerian;

- dezvoltarea și generalizarea sistemelor informatice de rezervari (GDS) care au permis tehnici

moderne de gestionare a veniturilor (politici de yield management);

- înființarea rețelelor în stea (“hub and spoke”) întemeiate pe câteva aeroporturi pivot (hubs);

- puternica centralizare a sectorului datorită numeroaselor companii falimentare, dar și fuziunilor,

alianțelor sau achizițiilor.