Stilul Rococ - în arhitectură, pictură, coafură, vestimentație

Introducere

ROCOCÓ adj. invar. 1. (În arhitectură și în arta decorativă; în sintagma) Stil rococo (și substantivat, n.) = stil artistic de ornamentație răspândit în sec. XVIII, provenind din Franța, caracterizat printr-o bogăție excesivă de linii, de curbe, de ghirlande împletite asimetric, încrustate cu cochilii etc. 2. Fig. Extravagant. - Din fr. rococo.

Stilul Rococo a apărut în secolul al XVIII-lea (1715) în Franța, ca o "revoltă împotriva proiecțiilor baroce plictisitoare și solemne ale curților regale din Franța în Versailles" (perioada lui Ludovic al XIV-lea), dominată de rigoare și o anume rigiditate pompoasă.

Există istorici care susțin că amanta lui Ludovic al XV-lea, Madame de Pompadour, este cea care a susținut cu ardoare acest stil. Mai mult decât atât, aceasta a ajuns să se identifice cu rococo-ul pe care l-a preferat ca modalitate de decorare în palatele de la Curtea Franței

Figura1. Decor rococo

Denumirea vine de la cuvântul francez „rocaille” care înseamnă scoică - adica rotund, încărcat, împopoțonat, numit în derâdere și stilul veruca (Das Aufgebauschte), în combinație cu termenul „barocco” din limba italiană. Stilul Rococo poate fi descris ca un stil care ridică eleganța și confortul pe cele mai înalte culmi.

Caracteristici ale stilului Rococo

Proprietarii bogați În loc să înceapă în întregime, au păstrat arhitectura barocă a casei lor, dar au fost renovate în interiorul clădirilor cu tencuieli, picturi murale, oglinzi, mobilier și porțelan, într-un stil mai deschis și mai feminin.

Interioarele rococo îndemnau la relaxare, canapelele având numeroase perne, divanele fiind îmbrăcate în texturi fine, iar sentimentul de lux fiind veșnic prezent. Interioarele evidențiază adesea candelabrele mari, candelabrele magnifice, folosite pentru a crea un spațiu confortabil. Oglinzile sunt, de asemenea, vizibile pentru a intensifica sentimentul de spațiu deschis. Ramele lor de aur au fost atârnate de multe ori pe pereți cu sculpturi în flori. E o arta feminina, de un gust senzual, in care artistii pun accentul pe amanuntele si rafinamentul decorului ; ar hitectul devine de fapt un decorator.

Piesele de mobilier sunt de dimensiuni impresionate, pe măsura interioarelor unde erau amplasate, se caracterizează prin forme sinuoase, liniile drepte sunt înlocuite de curbe, dar și printr-o asimetrie bine studiată. Mobilierul baroc și rococo, par foarte asemănătoare. Ambele sunt foarte decorate, au picioare curvatoare - uneori picioare de animale - și au decorațiuni complicate de suluri, frunze și cochilii. Dar uitându-ne mai de aproape, diferențele încep să apară: mobilierul rococo este mai delicat și mai feminin și folosește nuanțe mai deschise de fildeș, auriu și culori pastelate. Scaunele au picioare mai subțiri, au o formă organică și brațe mai largi. Articolele sunt fabricate din lemn natural - nuc sau tei.