Confruntarea politicilor prin noi înșine și a porților deschise - problema rolului capitalului străin

Primul buget unificat al Romaniei postbelice a fost acela din 1921-1922.Trasatura lui, ca si a celor anterioare, era aceea ca s-a soldat cu deficit, avand datorii publice care amnintau si ele economia. Datorii publice care au crescut in timpul primului razboi, cat si dupa acesta, astfel incat balanta de plati externe era si ea deficitara. In industrie, banci si alte ramuri se desfasura o lupta complexa intre capitalul romanesc si cel antantist, primul cautand sa-si apere interesele impotriva celui de al doilea, iar acesta dn urma cautand sa-si intareasca aici pozitiile.

Un loc din cele mai importante in dezbaterile economice ale timpului il vor ocupa problema capitalului strain si rolul sau in economia romaneasca.Dupa ce prin imprumuturile din timpul razboiului sireglementarile financiare legate de pace, capitalul din tarile Antantei cucerise noi pozitii insemnate aici, el desfasura acumo puternica ofensiva in directia preluarii pozitiilor capitalului german si austro-ungar din Romania.Totodata, voia sa capete mana libera in vederea explotarii resurselor naturale ale Romaniei, mai ales a petrolului.Marele capital romanesc cauta sa preia el direct sau sub control pozitiile capitalurilor Puterilor Centrale din regiunile nou unite si de asemenea sa limiteze posibilitatea de actiune si decizie a monopolurilor straine in economia tarii.

In anii ’20, economia Romaniei se afla in mainile liberalilor.

Reprezentantii PNL, ca Vintila Bratinu, I.G. Duca, Tancred Constantinescu vor pune problema apararii independentei economice a Roaniei si asigurarii dezvoltarii ei “prin noi insine”.Ei nu erau in contra capitalului strain ca atare, ci pornind de la modul de expansiune al acesteia, ca si de la modul lui de a actiona, ei ofereau asemenea posibilitati de colaborare care san u ocoleasca telurile marelui capital autohton.

Un alt marele teoretician al liberalismului romanesc,Stefan Zeletin, influenta problemele fundamentale ale dezvoltarii economice, Vintila Bratianu , ministru de finante in guvernele liberale din 1922-1928, fiind unul dintre principalii interpreti ale teoriilor lui Zeletin. A urmarit nu numai scopuri economice, dar s-a concentrat si asupra consolidarii statului national roman, crezand ca sub conducerea burgheziei si a liberalilor diferentele de clasa vor disparea treptat, pe masura cresterii economiei si a modernizarii ei. El credea ca se va naste o societate a unei clase mijlocii numeroase fara conflicte sociale.Lor le-a apartinut asa numita doctrina a neoliberalismului, precum a formulato Zeletin, care sustinea ca era libertatii economice, ce servise scopuri salutare in sec XIX isi trise traiul si trebuia sa faca loc unei organizari si conduceri sistematice si urmaririi unor obiective bine definite.Ei au considerat drept punct de primire, Constitutia din 1923;au interpretat prevederile sale ca o justificare pentru interventia statului in economie si au atribuit o functie socials libertatilor individuale, supunandu-le prin aceasta reglementarii de catre stat.Astfel de idei au asigurat baza teoretica a legislatiei economice liberale din intreaga perioada interbelica.

Liberalii, ca nationalisti inmaterie de economie, erau hotarati sa imparta cat mai ptin puterea cu strainii.Cu toate ca recunosteau idea e a mentine bune relatii cu statele industrializate ale Europei, pentru simplu motiv ca acestea domniau comertul international si pietele financiare,liberalii doreau sa evite subordonarea economica fata de Apus.Ei insistau ca infrastrustura si principalele industrii sa fie in maini romanesti, adica in propriile lor maini.Sub deviza “prin noi insine”, ei s-au jucat chiar cu idea ambitiosului lor program economic doar cu capital autohton.

Liberalii erau convinsi k industria oferea cea mai buna speranta de aducere a Romaniei in lumea moderna si de a-i daposibilitatea sa devina o putere regionala, a carei cooperare sa fie indispensabila Marilor Puteri in urmarirea propriilor lor interese in Europa Rasariteana.Ei si-au consacrat limitatele investitii de capital dezvoltarii industriei grele, ameliorarii transporturilor si extinderii productiei de materii prime.Asa cum facusera si predecesorii lor inainte de Primul razboi mondial, ei au permis unei intreprinderi favorizate sa cumpere pamant, in scopul dezvoltarii - la preturi joase de la stat;le-au lipsit de taxe pentru echipamentul de import si le-au fixat preturi reduse pentru transport si combustibil.

Pentru a asigura controlul romanesc asupra industriei si minelor, liberaliiau adoptat in 1924, o serie de legi limitand participare straina in intreprinderile cheie;

Legea minelor a confirmat drepturile de proprietate ale statului asupra tuturor resurselor minerale ale tarii si a dat acestuia dreptul de a le exploata direct sau indirect prin concesiuni acordate unor societati private. Legea specifica insa ca inca trei cincimi din capital si doua treimi din membrii consiliilor de administratie,ca si anumiti functionary, sa fie romani.Dupa 1925, presiunea din partea guvernelor si cercurilor financiare straine fiind puternica, controlul romanesc a fost redus obigatoriu la 50 %.

Legea privid comercializarea si controlul intreprinderilor economice de stat, printer care se numara serviciul maritime si societatile de electricitate, pe care liberalii au votat-o in 1924, mai cerea ca doua treimi din consiliul de administratie sa fie romani.Legea nu facea nici un fel de concesii capitalului strain, ea reprezentand o incercare a Partidului Liberal de a dobandi controlul asupra ramurilor principalelor ale economiei prin intermediul nationalizari.Ei doreau sa nationalizeze sursele de materii prime si diferitele intreprinderi si odata ajunse sub controlul statului sa fie date oamenilor de afaceri pe care se putea conta ca vor sprijinii guvernul.Liberalii justificau concesionarea noilor intreprinderi de stat pe idea ca nuputeau fi altfel administrate efficient si daca nu s-ar fi procedat asa s-ar fi adaugat deficite immense la bugetul de stat.