Iuliu Maniu

Nici o jertfă nu e prea mare când este pentru neam şi adevăr”

Iuliu Maniu

INTRODUCERE

,,Maniu a fost o personalitate singulară, un istoric al perioadei contemporane scriind îndrituit despre un unicum. A trăit în mijlocul societăţii romaneşti, a slujit-o cu abnegaţie, dar, neîndoielnic, el s-a comportat altfel decât alţi mari bărbaţi de stat, creatori ai României moderne şi contemporane. Unii dintre aceştia l-au întrecut în realizări, s-au afirmat — ca şi el — ca slujitori devotaţi ai neamului lor, dar comportamentele lor nu pot fi asemuite. El a fost un caz singular, provocând iritarea multora, dar şi respectul datorat unui om deosebit.”

Lider de marcă, de neconfundat , al vieţii politice romaneşti, Iuliu Maniu s-a impus prin caracterul său excepţional şi personalitatea sa puternică, stârnind interesul şi admiraţia contemporanilor săi.

,,Iuliu Maniu este un om politic a cărui viaţă şi activitate au fost intrinsec legate de prefacerile fundamentale ale României modern. Datorită intransigentei cu care s-a opus regimurilor politice autoritare şi dictatoriale, dar mai ales rezistenţei lui la instaurarea comunismului şi la vasalizarea ţării de către Moscova, numele lui a fost proscris. În condiţiile unei aspre cenzuri ideologice, decenii în şir istoriografia oficială (singura autorizată atunci), când îi amintea numele, îi distorsiona şi răstălmăcea gândirea şi acţiunea politică, scopul fiind de a-l impune în conştiinţa politică drept un personaj negativ şi chiar malefic al istoriei noastre naţionale. Ca atare, generaţii în şir s-au format într-un asemenea climat, mai cu seamă că nici specialiştii nu-l puteau percepe mai clar pentru că înseşi sursele documentare erau zăvorâte, în cazul în care n-au fost distruse.”

Încă din tinereţe şi până la arestarea lui (25 iulie 1947), viaţa publică a lui Iuliu Maniu a însemnat un şir necontenit de acţiuni politice, printre care cu greu s-ar putea face o triere după importantă şi semnificaţia lor.

SCHIŢĂ BIOGRAFICĂ

,,Coborâtor dintr-o familie distinsă din Sălaj, înnobilata încă de pe vremea împăratului Leopold I-ul, de Habsburg, Iuliu Maniu a dezminţit categoric şi complet teoria falsă a unor demagogi, conform căreia pentru popor numai oamenii de condiţii sociale inferioare pot să lupte sincer şi cu perseverenţa. Iuliu Maniu a luptat o viaţă întreagă pentru democraţia nedenaturata şi pentru dreptatea socială în virtutea morale creştine.”

Om politic a cărui acţiune se confunda cu o jumătate de veac de istorie naţională, Iuliu Maniu s-a născut la 8 ianuarie 1873 în Bădăcin, în zona Simleului Silvaniei. Tatăl său, Ioan Maniu (1833-1895), a beneficiat de o educaţie aleasă, căci, orfan fiind, a crescut în casa unchiului, nimeni altul decât Simion Bărnuţiu. După ce a fost nevoit să renunţe la teologie, el a urmat studiile juridice la Pesta şi Viena. În 1865 s-a căsătorit cu fiica vicarului unit Demetriu Coroian, Clară, având împreună 5 copii: Cassiu, Iuliu, Cornelia, Sabina, Elena.

Iuliu Maniu a urmat şcoala primară la Blaj şi apoi, liceul calvin din Zalău. Aici s-a simţit un străin printre maghiari. Scoala însă era remarcabilă prin toleranţă, liberalism şi Puritanism. Ea îi oferea o cultură umanistă clasică, cu limbile latină şi greacă, dar şi cu o literatură a marilor opere ale antichităţii. Elev eminent, Maniu a condus un curs de lectură. În 1890, a trecut bacalaureatul că ,,premiant” pentru conduita ,,ireproşabila” şi sârguinţă ,,de fier”. Conformându-se tradiţiei familiei, începând din 1891 a făcut studii juridice la universităţile din Cluj, Budapesta şi Viena, în 1896 luându-şi doctoratul în drept.

Educaţia şi instrucţia lui Maniu prin şcoli şi universităţi străine erau influenţate decisive de părinţi. Aparţinând unei familii austere şi evlavioase, cu un tată jurist care venea în contact cu realităţile aspre ale vieţii, relatându-le inclusive copiilor, Maniu ajunge de timpuriu la o înaltă conştiinţă a identităţii naţionale.