Manifestări ale cultului religios la geto-daci

INTRODUCERE

Importanța și actualitatea temei. Cu toate că civilizația Geto- Dacilor este una

defunctă, iar religia acestora nu mai are niciun aderent în epoca contemporană, aceasta

încă suscită fascinația și imaginația cercetătorilor, cât și a publicului larg. Importanța

studierii structurii religioase și culturale a înaintașilor noștri ține în primul rând de

necesitatea de a ne cunoaște originile, de a intra în contact cu universul religios și

ideologic specific strămoșilor noștri, astfel putând într-o oarecare măsură să înțelegem

modul lor de a gândi, natura și cauzele temerilor și speranțelor lor.

În al doilea rând, complexitatea și originalitatea creației religioase și culturale

specifice geto- dacilor nu se poate să nu fi lăsat urme adânci în manifestările culturale și

religioase ale poporului român, iar sondarea acestora poate arunca puțină lumină asupra

tabloului general al culturii noastre, ajutându-ne să înțelegem mai bine modul în care s-a

format aceasta.

Pe de altă parte, vom putea încadra mai bine specificul credințelor și culturii

noastre în contextul mai larg al spiritualității balcanice și sud- est europene, ținând cont

de faptul că fenomenul religios geto- dac, ca parte integrantă a marii familii a tracilor, a

influențat culturi cuprinzând un areal geografic mult mai vast decât spațiul românesc;

astfel, devine posibilă realizarea unei analize comparative a culturii și spiritualității la

nivel sud- est european.

Gradul de cercetare a temei. Preocupări în domeniul cercetării spiritualității

geto- dacilor au fost manifestate de unii cercetători români, cei mai notabili fiind Mircea

Eliade și Ioan I. Russu, ambii aducând o contribuție destul de mare la studierea acestei

teme. Astfel de preocupări au existat deasemenea și în mediul academic străin, rezultând

astfel unele sinteze destul de valoroase. Părerile diverșilor cercetători nu întotdeauna

coincid însă, astfel că se impune necesitatea unui studiu comparativ, și a unei reevaluări a

bogatului material bibliografic ce abordează această temă.

Suportul bibliografic. La baza cercetării temei propuse s-au aflat unele lucrări de

specialitate din domeniul istoriei religiilor, în special Istoria credințelor și ideilor

religioase, de Mircea Eliade, precum și Sacrul și profanul, aparținând aceluiași autor. Am

utilizat de asemenea și informațiile disponibile în diverse articole științifice și lucrări de

sinteză ce abordează acest subiect, realizând astfel o analiză comprehensivă asupra temei

în cauză

Cadrul cronologic. Segmentul temporal acoperit de acest studiu se cuprinde între

secolul VIII î. e. n., care reprezintă perioada de finalizare a etno - genezei tracilor, și anul

106 e. n., care coincide cu transformarea Daciei în provincie a Imperiului roman.

Scopul și sarcinile principale ale cercetării. Scopul principal al cercetării este

reconstituirea structurii religioase a geto- dacilor și identificarea moștenirii lăsate de

aceasta în cultura și spiritualitatea poporului român. În vederea realizării scopului propus

s-au impus următoarele sarcini și obiective:

- Să se reconstituie panteonul religiei geto- dacilor;

- Să se reconstituie universul de credințe al geto- dacilor;

- Să se reconstituie elementele de cult și structura clasei sacerdotale;

- Să se identifice influențele culturii și spiritualității geto- dacilor asupra culturii

poporului român.

Metodele de cercetare. Studierea acestei teme se bazează pe cercetarea

materialului teoretic, documente, articole și lucrări de sinteză care au servit ca suport

pentru aplicarea metodelor utilizate în cercetările inițiate pentru cunoașterea problemei în

cauză. Pentru cercetare au fost utilizate și integrate principii de studii generale și specifice

istoriei: principiul științific, al obiectivității, principiul abordării sistemice, etc. Principale

metode folosite în cercetare sunt: metoda retrospectivă, metoda analizei istorice, metoda

comparativ-istorică, metoda inducției și deducției, analiza și sinteza, metoda analizei

critice, metoda abordării interdisciplinare, care au ajutat la asigurarea unui suport

metodologic consistent pentru lucrare.