Companii Comerciale

CAPITOLUL I

FEnOMENUL ECONOMIC IN SECOLELE XV, XVI, XVII

1.1. CONTEXUL ECONOMIC, POLITIC SI SOCIAL AL RENASTERII ECONOMICE

1.1.1. Economia in Evul Mediu

In evul mediu, viata economica era subordonata principiului indestularii nevoilor elementare de hrana, imbracaminte si locuinta, adica de subsistenta.Economia naturala, care predomina mai ales in evul mediu timpuriu, era aproape inchisa.Circulatia averilor si schimbul de marfuri erau reduse la mini¬mum. Fiecare mosie tindea sa produca toate lucrurile de care aveau nevoie locuitorii ei si nu cumpara dinafara decit produsele care nu se gaseau peste tot (vinul, sarea, fierul, plumbul, cositorul etc.).Economia naturala era o econo¬mic de consum. Seniorul insusi nu cumpara decit citeva articole de lux, ca : stofe fine, coloniale fi aromate, aduse din Orient.In raport cu totalitatea activitatii economice a vremii, comertul reprezenta o ramura neinsemnata.Idealul, foarte aproape de realitate, era autarchia fiecarei mosii.

In acest regim, productia era riguros subordonata consumului.Cantitatea produselor se masura dupa nevoile fiecarui grup social, iar nevoile persoanelor care constituiau grupul- dupa conditia lor sociala.Seniorii aveau dreptul la o existenta larga, independenta si fara munca, si in adevar, ei duceau o viata de placeri, cheltuiau fara socoteala, iar adesea nu ajungeau sa-si acopere cheltuielile decit prin expediente. Serbii, dimpotriva, erau siliti sa-si cistige traiul cu sudoarea fruntii si sa se multumeasca cu cantitatea de produse disponibile. Dar, cu toata deosebirea conditiilor de trai care-i separa, nobilii si serbii se asemanau prin mentalitatea lor economica: si unii, si altii nu urmareau decat indestularea, potrivit conditiei lor, a nevoilor lor elementare. Intreaga organizare economica a evului mediu e subordonata ideii de subzistenta.

Pe linga produsele alimentare de care are nevoie, gospodaria taraneasca produce toate - sau aproape toate - articolele de imbracaminte, uneltele agricole s.i ustensilele casnice, faranul isi construieste singur locuinta fi acareturile din curte. El nu recurge decit la fierar si la olar. In economia naturala, industria casnica era inseparabila de gospodaria agricola.

Stapinul de mosie insusi se aproviziona pe loc cu produsele mestesugaresti. Pe domeniile feudale, un numar de serbi, specializati in diferite meserii, nu se ocupau cu agricultura, ci cu producerea diferitelor articole mestesugaresti, necesare curtii si domeniului. Stapinii de mosie obtineau o seama de produse manufacturate si sub forma de dijma. Femeile clacasilor trebuiau in multe parti sa toarca si sa teasa pentru stapanul mosiei o anumita cantitate de lina sau de in.Produsul si plusprodusul marilor domenii nu se compun deci exclusiv din produsele muncii agricole, ci mai cuprind si produse ale muncii mestesugaresti.

Din sfera vietii rurale, ideea de subsistenta ca scop al activitatii economice s-a intins si asupra oraselor medievale .Ca si plugarii, meseriasii muncesc in primul rind pentru a-si intretine familia. Ei nu urmaresc realizarea unui profit sau marirea productiei, ci asigurarea unei existence corespunzatoare conditiei lor sociale. Industria si comertul nu cunosc inca puterea de expansiune a productiei capitaliste care rastoarna toate piedicile din cale, ci se marginesc sa satisfaca un anumit nivel de necesitati, determinate de ideea de subsistenta. Rostul meseriei, in conceptia medievala, era sa asigure traiul aceluia care o exercita, iar rostul corporatjiei, in care era incadrata, era sa vegheze ca nici o meserie sa nu incalce sfera altei meserii. Meseriasii care cautau sa-si sporeasca necontenit cistigul erau o except;ie si nazuinta lor era in contradictie cu etica medievala. Regula generala era ca aait taranii, cit si meseriasii sa se multumeasca cu castigul care le asigura traiul.

Urmarea a fost ritmul extrem de lent al vietii economice. Timpul n-avea nici o valoare intr-o societate astfel organizata.Munca se facea fara graba si fara inovatii, fiindca nici un motiv nu indemna la o producte cit mai mare, savirsita in termen cit mai scurt, pentru un ciftig cit mai mare. Oamenii lucrau incet, dupa procedee traditionale, asa cum au apucat din batrini, considerind orice inovase ca un act neleal sau primejdios. Traditia exercita o autoritate suverana asupra societatii medievale. Inertia, rutina si neprevederea, asa de des imputate omului medieval, sint produsul conditiilor sale de existenta.